Povestea camerei cu pauni

joi, 21 octombrie 2021

Un domeniu al artelor absolut fabulos, dar destul de putin popularizat sub aspectul particularitatilor sale estetice, este cel al decoratiunilor interioare, al designului arhitectural.

 Un exemplu magistral in acest sens il reprezinta asa-numita „camera Peacock” (camera cu pauni), ce poate fi ridicata la rang de capodopera a acestei categorii.

 Realizarea ei in forma cunoscuta in special in lumea arhitectilor se datoreaza magnatului britanic al transportului maritim Frederick Richards Leyland, care in 1876 si-a cumparat o locuinta in cartierul de lux Kensington din Londra. El l-a angajat pe arhitectul Richard Norman Shaw pentru a-si remodela si redecora casa, dar reproiectarea sufrageriei a fost incredintata arhitectului Thomas Jeckyll, cunoscut pentru orientarea sa spre stilurile anglo-japoneze.

 Leyland avea o mare colectie de portelan albastru si alb chinezesc, in mare parte din epoca Kangxi a dinastiei Qing, pe care dorea sa o expuna in sufrageria sa. Pentru acestea, Jeckyll a construit un cadru complicat cu zabrele si rafturi gravate din nuc, completate cu piele veche aurita, structura pe care a agatat-o de pereti. Un tablou al artistului american James McNeill Whistler, denumit „Printesa din Tara Portelanului”, ocupa un loc ravnit deasupra semineului.

 In acel moment, Whistler lucra la o alta parte a casei, supraveghind decoratiunile pentru holul de la intrare. De la un punct, cei doi au colaborat cu privire la desenele, culorile si chiar la materialele ce urmau sa fie folosite la schimbarea decorului interior. Interventiile s-au efectuat absolut asupra tuturor elementelor incaperii – de la chenarul covorului si desenele tapiteriei de piele, pana la cornisa, tapetarea peretilor si obloanelor.

 In scurt timp insa, Jeckyll s-a imbolnavit, astfel ca Whistler a avut deplina libertate pentru a reproiecta sufrageria dupa gustul sau. A adaugat un model imitatie a undei marine pe cornisa, iar pe portiunile de lemn, contururi derivate din designul usii de sticla cu plumb a lui Jeckyll.

 De asemenea, a acoperit intreaga camera cu o imitatie olandeza de frunze de aur, peste care a pictat un model luxuriant de pene de paun. Apoi a aurit rafturile din lemn de nuc create de Jeckyll si a „imbogatit” obloanele de lemn cu patru pauni magnifici. Pielea cu modele florale de pe pereti a vopsit-o complet, astfel ca fiecare suprafata stralucea in nuante luminoase de verde, auriu si albastru.

 „Camera este vie de frumusete. Delicat si rafinat pana la ultimul grad. Nu exista loc in Londra ca acesta!” – isi descria Whistler propria realizare fata de proprietarul casei, Leyland. Acesta din urma insa a fost foarte nemultumit – nu de creatia artistica in sine, care avea un specific nemaivazut, ci de costul foarte ridicat al intregii lucrari.

 Artistul si-a continuat totusi activitatea si, ofensat de jignirile si amenintarile magnatului, si-a pus in practica un gen de razbunare, pe cat de discreta, pe atat de reusita din punct de vedere artistic si simbolic.

 Ca o incheiere totala a operei sale, el a proiectat un panou mare, infatisand o pereche de pauni de lupta pe peretele opus picturii „Printesei din Tara Portelanului”, ca o alegorie a relatiei alterate dintre artist si patronul sau. Paunul din stanga il re-prezinta pe artist, iar in dreapta este patronul zgarcit, care se distinge prin monedele sclipitoare pictate pe piept si de pe superbele pene ale cozii.

 In plus, cateva monede sunt imprastiate si langa picioarele lui. Pentru a se asigura ca Leyland a inteles simbolismul, Whistler a numit pictura murala „Arta si bani sau Povestea camerei”.

 Leyland nu a sustinut niciodata ca ii place noua infatisare a sufrageriei sale, dar a recunoscut clar ca este o opera deosebita si de valoare, astfel ca nu a schimbat niciodata nici cel mai marunt detaliu al decoratiunii acesteia. Bogatasul a pastrat astfel sufrageria timp de 15 ani, pana la moartea sa in 1892.

 In 1904, industriasul si colectionarul de arta american Charles Lang Freer a cumparat „Peacock Room”, a demontat-o si a expediat-o peste Oceanul Atlantic, la Detroit, Michigan, unde a reasamblat-o in casa lui. El a folosit camera pentru a-si afisa propria colectie de ceramica. Dupa moartea lui Freer in 1919, „Peacock Room” a fost instalata permanent in Galeria de Arta Freer de la Smithsonian din Washington, DC.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU