William al IV-lea – „baiatul rau” ajuns pe tronul Angliei

joi, 21 octombrie 2021

Nascut ca William Henry de Hanovra, pe 21 august 1765, cel care avea sa devina rege al Marii Britanii si Irlandei ca William al IV-lea, nu parea intial destinat tronului. Fiu al lui George al III-lea, el avea doi frati mai mari, George si Frederic, deci posibilitatea de a prelua coroana era extrem de redusa.

 Poate tocmai de aceea parintii si tutorii lui l-au neglijat, lasandu-l sa-si faca de cap, in ideea ca nu va domni niciodata, deci nu-i trebuie prea multa educatie. Atras de viata pe mare, el a fost angajat inca din adolescenta ca ofiter aspirant.

 In aceasta calitate a vizitat si coloniile americane, care tocmai isi proclamasera independenta – el fiind de altfel singurul reprezentant al monarhiei britanice care a pus vreodata piciorul in America de Nord.

 La un pas de a fi rapit de revolutionari, a fost trimis acasa, dupa care isi va relua cariera pe mare. In total, a petrecut in marina militara britanica 12 ani, retragandu-se in 1790, la doar 25 de ani. Se pare ca responsabile de retragerea subita au fost scandalurile in care junele se implica, mai ales in urma unor betii de pomina.

 El a fost la un pas sa fie injunghiat intr-o bataie de taverna, in Gibraltar si atunci familia regala a decis ca este mai bine sa-l tina aproape. Din experienta navala, tanarul rebel nu a ramas cu prea multe cunostinte, in schimb si-a pastrat un apetit de-a dreptul... marinaresc pentru bautura.

 La acesta s-a adaugat insatiabilul sau apetit sexual, care l-a determinat sa bata cele mai deocheate spelunci. Tanarul s-a indragostit pana peste urechi de o usuratica actrita irlandeza, Dorothea Jordan, care i-a daruit nu mai putin de zece copii ilegitimi! In 1811 insa, cand printesa Charlotte de Wales, singura fiica a fratelui sau mai mare, George, a decedat pe neasteptate, William a fost casatorit cu forta cu printesa Adelaide de Saxa-Meiningen, care avea jumatate din varsta lui, cu scopul de a darui cat mai repede mostenitori moharhiei.

 Desi cei doi soti s-au inteles bine, niciuna dintre odraselele lor nu a supravietuit primei copilarii. Numit Lord al Amiralitatii, William ar fi trebuit sa colaboreze cu un consiliu format din militari de cariera. Dar firea sa zvapaiata si conflictuala l-a determinat sa ajunga rapid la cutite cu ceilalti amirali. Furios, fara sa spuna nimanui unde pleaca, William a luat comanda unei escadre de zece nave si a plecat pe mare, intorcandu-se abia dupa zece zile.

 Fratele lui, regele George al IV-lea, care se urcase pe tron dupa moartea primului nascut, Frederic, in 1827, nu a avut alta solutie decat sa-l demita din functie. Dar nici George nu a domnit prea mult, iar in 1830, cand a murit si el, William a mostenit tronul, la venerabila varsta de 64 de ani.

 Odata instalat rege, el a refuzat sa locuiasca in palatul Buckingham si chiar a dorit sa scape de aceasta resedinta prea luxoasa pentru nevoile lui modeste. Mai intai, a propus transformarea palatului in cazarma militara si, dupa ce propunerea a fost respinsa, a incercat sa faca din el noul sediu al parlamentului – fostul sediu fusese distrus de un incendiu, in 1834.

 Dar nobilii regatului si ministrii au refuzat categoric si aceasta propunere. Spre surprinderea generala insa, urcarea pe tron l-a transformat profund pe William: a renuntat la bautura, facand, ori de cate ori simtea nevoia sa bea, plimbari solitare prin gradinile palatului, si a devenit un exemplu de maturitate si intelepciune politica.

 Desi nu a domnit decat sapte ani, a ramas in istoria Marii Britanii ca unul dintre cei mai eficienti monarhi si a pregatit calea catre tron a Victoriei, fiica fratelui sau mai mic, Eduard, care va da numele ei unei intregi epoci...

GABRIEL TUDOR