Femeia din spatele dezvaluirilor OZN

In iunie 2021 Soo Youn semna in ziarul The Guardian un articol intitulat „Femeia care a fortat guvernul SUA sa ia in serios OZN-urile” dedicat jurnalistei de investigatie Leslie Kean, una dintre acele persoane cheie care au obligat Pentagonul sa recunoasca realitatea fenomenului OZN si faptul ca a cheltuit milioane de dolari pentru a lamuri misterul lor.

 Ea a relatat telefonic pentru The Guardian ca a devenit interesata de acest subiect in 1999, cand un coleg francez i-a inmanat un raport de 90 de pagini despre observatii OZN facute de piloti militari si comerciali. Documentul, numit „OZN-urile si apararea: pentru ce trebuie sa ne pregatim?” (in franceza: Les OVNI et la Défense: À Quoi Doit-On Se Préparer?), fusese publicat de un grup de reflectie militar francez. „M-am gandit, Doamne, e ceva imens. Generali si amirali care spun ca ei cred ca este posibil sa fim vizitati de nave extraterestre ... Ei nu au spus ca ar putea dovedi acest lucru. Dar au spus ca este o ipoteza foarte buna pentru ceea ce au studiat timp de trei ani.”

 Era o poveste majora, si-a spus Kean. Ce s-ar intampla daca ar avea dreptate? Dar daca si personalitati din America, avand o statura echivalenta, ar spune ceea ce spun acesti francezi?

 La acea vreme, Kean era realizatoare la un post public de radio din San Francisco. Cand s-a adresat pentru prima data editorilor, ea a evitat sa foloseasca cuvantul OZN din cauza stigmatizarii din jurul subiectului. Ea a vorbit doar despre un raport din Franta, despre „fenomene aeriene neobisnuite” (FAN). I-au trebuit sase luni sa gaseasca pe cineva dispus sa accepte ideea, iar in cele din urma a gasit una la Boston Globe, desi articolul a fost „puternic editat” cu „lucruri ciudate si glumete”. Dar de atunci „a ramas agatata”. „Acesta este ca niciun alt subiect. Are o calitate transcendenta pentru mine. Si cati jurnalisti se vor confrunta cu
OZN-uri? Nu multi.”

Pe urmele inexplicabilului

 Si iata ca astazi a sosit situatia ipotetica pe care Kean a extrapolat-o din raportul francez – liderii militari si guvernamentali americani vorbesc deschis despre observarea obiectelor zburatoare inexplicabile.

 In ciuda faptului ca a fost adanc implicata intr-un subiect marginal, timp de peste 20 de ani, cel mai ciudat lucru despre Kean este ca ea nu a ajuns sa fie perceputa ca o persoana ciudata. Naratiunea ei nu este cea a unui excentric lup singuratic care s-a trudit in lumea paranormala inainte de a da lovitura. „Scopul meu a fost sa scot asta din zona ciudateniilor. Poate ca este si pentru ca eu nu sunt o ciudata”, a spus ea.

 Soo Youn o descrie ca masurata si practica. Ea este descendenta dintr-una dintre cele mai vechi dinastii politice din America si este sustinuta de un venit suplimentar al familiei. (Ea a refuzat sa dezvaluie suma, dar a recunoscut ca, fara aceasta, nu s-ar fi putut concentra cu norma intreaga asupra OZN-urilor). Nu radiaza vreun zel evanghelic. Cand autoarea interviului a mentionat ufologii, ea s-a zburlit. „Nu-mi place termenul. Nu m-as descrie niciodata asa. Sunt jurnalist de investigatie. Ufologii, cel putin in America, sunt niste oameni care se autoproclama cercetatori.”

 Vorbirea ei simpla poate reflecta personalitatea ei sau rezultatul anilor pe care i-a petrecut studiind si practicand budismul, in Bard College din New York, unde s-a specializat initial in chitara clasica, iar dupa doi ani, si-a schimbat specializarea in biologie. Dar oricare ar fi originile, acea statornicie patriciana a servit-o bine in timpul investigatiilor sale obstinate.

 Dupa citirea raportului francez, a durat ani pana Kean s-a pus la curent cu domeniul. A trebuit sa urmareasca sursele, iar rata de invatare, pentru a diferentia cele credibile de cele care nu erau, a fost lenta. A facut conferinte de presa si a intentat un proces impotriva NASA (pentru a obtine informatii despre observarea in 1965 a unui obiect de marimea unei masini care se prabusise din cer in Kecksburg, Pennsylvania). A lucrat intr-adevar mult pentru a integra OZN-urile intre domeniile serioase, a spus ea intr-o conversatie ulterioara. „Nu am avut probleme cu oamenii care ma ridiculizeaza, deoarece modul in care am raportat acest lucru, pur si simplu nu a provocat ridicolul. Nu am spus lucruri conspirationiste, ciudate, senzationaliste, ci doar lucruri precum cele din cartea mea – din surse foarte simple si bune.”

 Pe parcurs, s-a aliat cu oameni cu influenta pentru a o ajuta sa-si continue cercetarile. Ea s-a legat intre altele de John Podesta, seful de cabinet al lui Bill Clinton, consilier al lui Barack Obama si un avid stimulator al cercetarii OZN-urilor.

 In 2007, Kean si James Fox, regizorul documentarului „The Phenomenon”, au organizat un briefing in care oficiali militari de rang inalt si personal guvernamental au prezentat intalniri apropiate cu OZN-uri. Fiecare dintre cei 14 vorbitori a avut doar cinci minute pentru a-si spune povestile, asa ca Kean a avut ideea sa-i faca pe fiecare sa-si scrie propriile relatari, transformandu-le apoi intr-o carte OZN, un bestseller al anului 2010, intitulata UFOs: Generals, Pilots and Goernment Officials Go on the Record (tradusa prompt si in romaneste cu titlul „OZN, un mister neelucidat”). In ea, Kean a militat pentru un punct central de colectare a informatiilor despre OZN-uri.

 Cea mai mare descoperire a lui Kean a venit in 2017, cand a fost invitata, de o sursa pe care o stia de multa vreme, sa se intalneasca cu Luis „Lue” Elizondo in ziua in care acesta a demisionat din functia de director al unui program clandestin al Pentagonului care colecta informatii despre OZN-uri, numita Advanced Aerospace Threat Identification Program (AATIP). In esenta, el i-a dezvaluit chiar programul pentru care ea facuse lobby pana atunci. Apoi Kean a facut echipa cu Ralph Blumenthal si Helene Cooper pentru a scrie pentru New York Times, faimosul articol Glowing Auras and „Black Money”: The Pentagon’s Mysterious UFO Program. Povestea a dezvaluit existenta AATIP din 2007 pana in 2012, finantata in urma unei initiative a fostului lider majoritar al Senatului Harry Reid si a colegilor senatori Ted Stevens si Daniel Inouye.

Satisfactie deplina

 Reid este un fan nedisimulat al lui Kean. El i-a citit toate cartile si o considera responsabila, cel putin partial, pentru schimbarea acceptarii culturale a OZN-urilor. „Este o jurnalista senzationala si este un talent exceptional. Ea scrie, se pare, cu inima ei si imi da impresia ca gandeste ceea ce spune”, a declarat Reid.

 Publicarea acelei povesti a schimbat totul, a spus Kean. „Am fost in aceasta calatorie. Am fost atat de rasplatita vazand modul in care lucrurile s-au schimbat din 2017.”

 De atunci, a mai scris despre acest subiect pentru New York Times, a lansat ea insasi interviuri si a lucrat la mai multe proiecte documentare. In 2018, regizorul Lasse Hallstrom si producatorul Laura Bickford au anuntat ca realizeaza un film bazat pe cartea de OZN-uri a lui Kean. Iata cum, in cele din urma, Kean a obtinut o satisfactie deplina. In martie, revista New Yorker a publicat o poveste: „Cum a inceput Pentagonul sa ia in serios OZN-urile”, care a prezentat munca lui Kean in pregatirea raportului neclasificat.

     Kean a spus ca ea a ramas agnostica in ceea ce priveste constatarile. „Daca am o agenda pe care o am, este sa scot adevarul, pentru ca simt ca oamenii au dreptul la acel adevar”, a spus ea. „Asta nu inseamna sa spunem ca sunt extraterestri de pe alte planete. Dar spunem ca exista un fenomen care nu poate fi explicat. Si exista o multime de date care arata acest lucru. In cele din urma, avem propriul nostru guvern care spune asta acum. Deci, acesta este intr-adevar un moment fara precedent si nu mai exista nicio intoarcere”.

 Jurnalista Soo Youn mai scrie in articolul ei si despre Lt. Comandorul Alex Dietrich. In 2004, ea a fost unul dintre mai multi piloti care au vazut OZN-ul numit apoi „Tic Tac”. Ea si-a raportat intalnirea imediat dupa ce a avut loc si a raspuns la intrebari, dar nu s-a implicat in discutiile despre fenomenul OZN. A vorbit public despre experienta sa pentru prima data intr-un interviu abia in aceasta primavara.

 Soo Youn citeaza in articolul ei si pe Luis Elizondo, care spunea, intre altele: „Prin observatii, suntem destul de convinsi ca avem de-a face cu o tehnologie cu cateva generatii inaintea a ceea ce consideram noi tehnologie de generatia urmatoare. Ceva care ar putea fi intre 50 si 1.000 de ani inaintea noastra. „Ei pot depasi, sincer, orice avem in inventar si suntem destul de siguri de tot ce au adversarii nostri straini in inventarul lor.”

DAN D. FARCAS