Institutul American de Aeronautica si Astronautica si OZN-urile

Pe 19 august 2021 in publicatia The Debrief a aparut un articol scris de Christopher Plain despre conferinta anuala a Institutului American de Aeronautica si Astronautica (AIAA), in care a avut loc si o dezbatere privind necesitatea abordarii serioase a fenomenelor aerospatiale neidentificate (UAP/OZN).

 In articol se arata ca de când Departamentul Apararii al SUA (DoD) a publicat, in iunie 2021, concluziile preliminare privind fenomenele aeriene neidentificate, colective stiintifice, cum ar fi NASA si Proiectul Galileo de la Universitatea Harvard, s-au alaturat efortului de explica intâlnirile cu UAP/OZN raportate tot mai des de catre pilotii militari si civili. Iata ca acum si AIAA, cea mai mare asociatie mondiala de ingineri aeronautici si aerospatiali, cu aproape 30.000 membri activi, specialisti din industria aerospatiala, se alatura actiunilor de studiere a fenomenelor aeriene neidentificate.

Masa rotunda

 Spre deosebire de DoD, care studiaza aceste evenimente cu scopul identificarii unor amenintari (lucru pe care armata SUA l-a facut, cu intermitente, inca din 1947) sau NASA si Galileo, care se ocupa de aceasta problema din motive stiintifice, masa rotunda OZN/UAP din 6 august care a avut loc in timpul conventiei anuale a AIAA a avut in vedere o preocupare mult mai prozaica: siguranta echipajului si a pasagerilor.

 „Avem nevoie de ajutorul tuturor in aceasta privinta si o facem intr-un mod transparent”, a declarat fostul pilot al marinei americane Ryan Graves, martor direct la o intâlnire UAP/OZN. „Pentru ca, la sfârsitul zilei, stii, asa cum am spus, foarte pragmatic, zburam in jurul obiectelor de acolo, cu sute de kilometri pe ora, cu familiile oamenilor la bord. Sincer, este doar o chestiune de timp (inainte sa avem o coliziune). Ma mira ca nu s-a intâmplat deja.”

 Ed Stanton, presedintele Comitetului de integrare a gestionarii traficului aerian al AIAA, a moderat o sesiune de aproape cinci ore, la care, alaturi de Graves, au participat si dr. Ravi Kopparapu, om de stiinta de la NASA Goddard Space Flight Center, Dr. Kevin Knuth, profesor asociat de fizica la Universitatea de Stat din New York (SUNY) din Albany, Peter Reali, un inginer electro si director al Consiliului Coalitiei Stiintifice a Studiilor UAP (SCU), Ted Roe, directorul cercetarii la Centrul National de Raportare a Aviatiei asupra Fenomenelor Anormale (NARCAP) si Philippe Ailleris, un controlor de proiect, veteran al Agentiei Spatiale Europene (ESA).

 Dr. Kopparapu a vorbit despre istoria fenomenului dintr-o perspectiva stiintifica, declarând periodic ca nu este interesat de explicatii care se bazeaza pe „fizica exotica”. Expunerea Dr. Knuth s-a referit la fizica potentiala a lumii reale din spatele caracteristicilor neobisnuite de zbor descrise de observatorii UAP. La fel ca Kopparapu, Knuth a remarcat ca foarte multe dintre aceste date au fost inregistrate inainte de a li se fi atasat un stigmat. Reali si-a concentrat timpul pe incidentul UAP al USS Nimitz din 2004. El a prezentat o serie de calcule facute de grupul sau SCU cu privire la descrierile care sfideaza fizica miscarilor aeronavei capturate pe dispozitivul cu termoviziune, precum si o discutie despre efectele asupra mediului inconjurator.

 Directorul NARCAP, Ted Roe, a facut o analiza mult mai larga a fenomenului, incepând cu date din 1916. El a discutat rapoartele de interferenta electromagnetica (EM) presupuse a fi cauzate de UAP-uri. Mai exact, el a mentionat ca in toate cele 57 de cazuri inregistrate la organizatia sa in care efectele EM au fost asociate unei observatii UAP, aparitiile au fost descrise in acelasi mod, ca sfere de lumina. Când a fost solicitat de The Debrief pentru clarificarea acestui punct aparent semnificativ, Roe a precizat: „Nu avem date despre detectarea unor interferente electrice de la celelalte UAP.” Raspunzând la o alta intrebare, Roe a spus ca exista multe rapoarte privind accidente potential cauzate de UAP-uri, inclusiv posibile coliziuni cu „farfurii zburatoare”, dar niciunul nu are suficiente date sau o confirmare independenta pentru a fi acceptat ca fapt real.

 Directorul de proiect al ESA, Philip Ailleris, a propus cercetatorilor sa pieptene bazele de date existente de imagini prin satelit pentru a cauta UAP. El a indicat ca exista mai mult decât suficiente date de inalta calitate in bazele de date fotografice existente pentru a efectua o cautare aprofundata evitând in acelasi timp costurile si complicatiile cu sateliti dedicati. El a reiterat: „Nu pledez pentru construirea unui sistem de detectare separat si dedicat” enumerând mai multe arhive de satelit, inclusiv unele detinute de actualul sau angajator, despre care spune ca au baze de date vaste cu imagini de inalta rezolutie ale atmosferei Pamântului care sunt disponibile pentru studiu.

 In urma sesiunilor individuale, in prezentarea finala, Graves, care fusese ales sa vorbeasca in numele grupului, a explicat ca raportul DNI indica faptul ca unele UAP sunt obiecte reale. Studierea lor stiintifica nu trebuie stigmatizata. El a recomandat introducerea unor sesiuni dedicate in sedintele de instruire stiintifica / aerospatiala si a exprimat, de asemenea, necesitatea unui grup de experti din diferite discipline pentru a identifica metodele si instrumentele necesare colectarii datelor.

 In al doilea rând, el a propus ca un grup de oameni de stiinta civili sa raspunda de curatarea datelor neclasificate, in folosul marelui public. Acest grup va asigura ca orice date stiintifice sau descoperiri disponibile sa fie evaluate inter pares. In cele din urma, Graves a spus ca datele istorice referitoare la UAP sunt cruciale. El a recomandat ca datele UAP neclasificate colectate de senzori sa devina disponibile pentru analize stiintifice evaluate de colegi, printr-o rutina stabilita. Echipajele civile actuale s-ar simti confortabil sa trimita rapoarte de siguranta a aviatiei legate de UAP fara teama de retorsiuni, prin crearea unor protocoale standardizate de raportare FAA.

Un vid contraproductiv

 Grupul a mai discutat avantajele si dezavantajele includerii ufologilor in preocuparile AIAA privind OZN-urile. „Inteleg ca oamenii de stiinta nu vor sa intre in asta”, a remarcat dr. Knuth in timpul intrebarilor si raspunsurilor finale ale sesiunii. „Dar problema este ca oamenii de stiinta nu au studiat timp de 75 de ani subiectul. Stim despre aceste lucruri de 75 de ani, dar ele nu au fost studiate stiintific. Si asta a lasat un vid «in care» intra pseudostiintificii... Vina este a oamenilor de stiinta care nu le-au studiat. Si in acest moment, singurii oameni care stiu ceva despre acest lucru sunt ufologii”. Multi membri ai panelului si participantii au fost de acord ca a avea cel putin unul sau doi „experti OZN” selectati in echipa ar face probabil mai mult bine decât rau.

 Fiecare prezentare a fost insotita de o mare cantitate de material stiintific si de date colectate istoric. In mod clar, fiecare prezentator a petrecut o cantitate semnificativa de timp si energie pentru a-si armoniza discursul. Drept urmare, intreaga intrunire a devenit, asa cum s-a sperat, o discutie sobra si rationala, centrata pe o mâna de probleme cruciale, intre oameni de stiinta si ingineri, precum si un pilot care a impresionat cu experienta sa.

 Fenomenul UAP este real, este o problema de siguranta, sunt necesare date mai multe si mai bune pentru a intelege ce se intâmpla, iar pentru a realiza aceasta este deosebit de important un mediu fara stigmatizare.

 In orice alt moment, o asemenea reuniune de ingineri aerospatiali si aeronautici, care ar fi gazduit o sesiune despre UAP-uri, ar fi provocat cu siguranta senzatie. Multi ar fi profitat de ocazie pentru a ridiculiza fenomenul si a pune alaturi si o muzica de tipul „Dosarele X”. Dar iata ca intr-o lume in care Departamentul Apararii, NASA si un profesor de la Harvard se alatura pentru a intelege numeroasele rapoarte ale obiectelor din cerul nostru a caror forma si performanta par sa sfideze adesea explicatiile conventionale, aceasta sesiune despre UAP si siguranta zborului a venit ca ceva incredibil de surprinzator si, in acelasi timp, incredibil de normal.

 Spre sfârsitul sesiunii, Graves a rezumat cel mai bine obiectivele panelului: „Tuturora ne-ar placea sa vedem o realitate in care toata lumea lucreaza la aceasta problema. Si atunci când se trage o concluzie, aceasta sa se faca prin analize stiintifice evaluate de colegi. Nu doar din Statele Unite, ci din toata lumea.”

DAN D. FARCAS