Totul despre filmele de Oscar: „Bonnie si Clyde”

Ne simtim fascinati de indivizi malefici, alaturi de care nu am dori, de fapt, sa ramânem nici macar câteva secunde, dar cu toate acestea ei exercita asupra noastra o magie irezistibila.

 De acest lucru si-au dat seama, de multa vreme, si producatorii de filme, care au facut din personaje sumbre, diabolice, niste veritabili eroi – si este suficient sa vedem pelicule precum „Nasul”, „Scarface” sau „Nascuti asasini” ca sa realizam justetea acestei afirmatii.

 Din aceeasi categorie face parte si productia „Bonnie si Clyde”, ecranizarea romantata a vietii si mortii celui mai faimos cuplu de asasini din istoria Americii, ecranizare laureata cu Oscar si de la a carei premiera se împlinesc chiar astazi 54 de ani.

 – Jack L. Warner, mogulul studiourilor Warner Brothers, care au realizat filmul, a fost atât de convins ca acesta va fi un fiasco, încât, în loc sa-i ofer producatorului Warren Beatty (care a jucat si rolul principal masculin) o suma fixa, a stabilit sa-i acorde 50% din încasari. A mizat complet gresit, fiindca filmul a avut un succes colosal, cu încasari de peste 70 de milioane de dolari!

 – Initial doar producator, Warren Beatty a vrut sa o distribuie în rolul lui Bonnie pe sora lui, Shirley MacLaine. Ulterior însa, a preluat el însusi rolul lui Clyde si a trebuit sa renunte, din motive evidente, la ideea de a o avea drept partenera pe MacLaine.

 – Într-o zi, pe când se afla pe platourile de filmare, unul dintre actori, Gene Hackman, a fost abordat de un necunoscut, care i-a spus: „La naiba, Buck (fratele mai mare al lui Clyde Barrow) n-ar fi purtat niciodata o palarie asa de caraghioasa”. Hackman l-a privit si a vazut ca era un batrân fermier texan, care s-a prezentat: „Sunt nepotul fratilor Barrow!”

 – Faye Dunaway ar fi dorit ca personajul ei sa poarte pantaloni, ca adevarata Bonnie Parker, pentru a se putea misca mai lejer. Dar costumiera Theodora Van Runkle a sugerat o îmbracaminte mai eleganta, cu fusta, camasa si boneta, care a generat o veritabila moda la sfârsitul anilor 1960. Ulterior, actrita a insistat ca Van Runkle sa-i croiasca toate costumele din filme.

 – Pentru a accentua atmosfera terifianta de film cu gangsteri, Warren Beatty a cerut ca zgomotul împuscaturilor sa fie mult mai puternic decât restul fondului sonor, provocând o presiune suplimentara asupra spectatorilor.

 – Dornic sa prezinte o versiune a povestii celor doi banditi cât mai apropiata de realitate, Warren Beatty i-a prezentat scenariul si singurei supravietuitoare a bandei, Blanche Barrow, cumnata lui Clyde. Aceasta a aprobat scenariul, dar ulterior regizorul l-a modificat substantial. Blanche Barrow a mers sa vada filmul alaturi de al treilea sot al ei si „a intrat în pamânt de rusine”, din cauza felului cum a fost portretizata. De altfel, ea a dat în judecata studiourile Warner Bros din acest motiv. Cu toate acestea, actrita Estelle Margarete Parsons, care a interpretat-o în film, a primit Oscarul pentru „cea mai buna actrita în rol secundar”.

 – Într-una din scene, în timp ce jefuieste o banca, Clyde îi spune unui fermier ca-si poate pastra banii personali, pe care omul voia sa-i depuna la banca, în-trucât el jefuieste banci, nu fermieri. Scena a fost reala, doar ca a avut alt protagonist – faimosul jefuitor Pretty Boy Floyd, un veritabil „haiduc american”.

 – Una dintre scene prezinta rapirea lui H.D. Darby, un antreprenor de pompe funebre, de catre banda Barrow. Darby a fost eliberat câteva ore mai târziu, iar la un moment dat Bonnie i-a spus, aflând ce meserie are: „Poate într-o zi o sa ai grija chiar de mine.” Dupa numai un an, Darby a fost cel care s-a ocupat de înmormântarea celor doi banditi, ucisi de politie.

 – Înainte de începerea filmarilor, Faye Dunaway a trebuit sa slabeasca 13 kg, pentru a semana cât mai mult cu personajul interpretat. Pentru aceasta, pe lânga o dieta stricta, ea si-a agatat greutati de glezne, care sa o ajute sa arda kilogramele în plus mai rapid. Îsi dadea jos greutatile doar când dormea sau facea dus.

 – Responsabilul cu imaginea, Burnett Guffey, deja câstigator al Oscarului pentru „De aici în eternitate” (1955) a avut numeroase dispute pe teme artistice cu producatorul Arthur Penn, dar si-a impus aproape de fiecare data punctul de vedere. Si nu a facut-o în zadar, întrucât el va primi Oscarul, tot pentru imagine, si pentru „Bonnie si Clyde”.

GABRIEL TUDOR