Mostenitorii unui Paradis pamântesc

Populatiile native ale continentului nord-american, desi împartite în numeroase triburi, au pastrat de-a lungul istoriei lor – pâna la invaziile si masacrele europenilor – un mod de viata incredibil de echilibrat, de curat, în deplina armonie cu natura.

 În special universul lor spiritual înglobeaza o înalta forta de atractie, care astazi supravietuieste pe alocuri doar în legende.

Pe aripile vulturului

 În spiritualitatea autohtonilor (ojibwe, la origine) exista un obiect ritualic particular, care are rolul si capacitatea bizara de a „filtra” entitatile ce se apropie de om prin intermediul viselor, venind din lumile nevazute „de sus” sau „de jos” – divine ori malefice.

 Cele bune sunt lasate sa treaca, iar cele rele (cosmarurile), sunt îndepartate si chiar distruse. Asa-numita capcana pentru vise este un dar primit de om de la o divinitate întruchipata de un paianjen, iar transmiterea ei a supravietuit colonizarii, adversitatilor si agresiunilor din afara.

 Canada numara în prezent circa 630 de comunitati (asa-numitele Prime Natiuni) care mai vorbesc vechile limbi native, pe lânga metisii si inuitii din Marele Nord. Acum mai putin de 500 de ani, când strainii au început decimarea oamenilor si a civilizatiilor autohtone, triburile controlau teritorii vaste, aveau o stiinta, o cultura si o spiritualitate specifice, deseori deturnate ulterior de la traditii printr-un proces agresiv de evanghelizare.

 Totusi, un anume mod de a rezista tocmai prin aceste traditii se poate distinge cu un oarecare efort cultural. De pilda, se cunoaste ca vulturul figureaza printre efigiile de animale cele mai venerate în spiritualitatea nativilor, acesta devenind si o efigie a Statelor Unite, cunoscuta în toata lumea.

Între lumi fara granite

 Pretutindeni în lume, primele populatii au avut religii polimorfe. Nativii nord-americani practicau ceea ce oamenii de stiinta numesc animism, venerând spiritele existente în fiecare vietate, fie ea planta sau animal, dar si în fenomene naturale, în elemente precum apele, pamântul, cerul, astrele.

 Pentru cei mai multi, lumea era asezata pe spinarea unei testoase uriase, motiv pentru care numeau chiar continentul lor „Insula Testoasa”. Totodata, chiar si animalele considerate fantastice erau aidoma celor pe care le cunosteau din realitate si pe care le respectau: ursi, lupi, serpi, vulturi, pesti etc. Majoritatea creaturilor de acest fel le erau aliati de nadejde, de la care învatau foarte multe, în vreme ce animalele malefice trebuia sa fie alungate sau ucise, întrucât exista pericolul de a-i atrage pe oameni în tarâmul mortilor. Sau sa le sadeasca în minte si în suflet haosul de nevindecat, prin intermediul viselor – pe care le considerau o lume la fel de reala precum cea perceputa în stare de veghe.

 În aceeasi masura, cântecele si dansurile lor ritualice îsi trag originile din vointa de a onora si de a „negocia” cu zeitatile respective, practici motivate aproape întotdeauna de protejarea tribului în fata inamicilor si a altor amenintari.

 La fel ca în celelalte mari religii ale lumii, nativii nord-americani au o divinitate suprema – Marele Spirit, asociat cu Marele Mister, care înseamna puterea elementelor sau a naturii însasi. Vedem aici o împacare a sacrului cu profanul sau, cum s-ar spune în Occident, a religiei cu stiinta.

 În cadrul ritualurilor complexe ce implica aceasta legatura vitala, personajul la fel de important ca seful tribului este samanul. Acesta încearca sa înteleaga Marea Taina, interpreteaza visele trimise de Marele Spirit, este vindecator si sfatuitor în toate problemele privitoare la comunitate.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU