La ce se asteapta arheologii în 2022

vineri, 11 februarie 2022

De obicei, descoperirile arheologice sunt anuntate în prealabil de publicarea unor studii în revistele de specialitate. Pentru 2022, oamenii de stiintã au stabilit care ar fi siturile arheologice care ar putea revela cele mai interesante dovezi despre trecutul nostru.

 Publicatia Live Science face o trecere în revista a locurilor de mare interes arheologic asupra carora cercetatorii s-ar putea concentra în acest an.

„Orasul de Aur Pierdut” din Egipt

 În 2021, arheologii au anuntat descoperirea „Orasului de Aur Pierdut” lânga Luxor, în Egipt, numit „Ascensiunea lui Aton”. Descoperirea a generat titluri generoase în presa lumii, dar arheologii au excavat doar o mica parte din zona.

 Conform înregistrarilor istorice, se stie ca faraonul Amenhotep al III-lea avea trei palate în oras. În 2022, arheologii vor sa extinda sapaturile pentru a scoate la lumina mai multe dovezi legate de acest oras, care ar putea include aceste palate regale sau altele despre care nu se stie mai nimic. Orice noi descoperiri ar putea aduce dovezi referitoare la unele necunoscute istorice, cum ar fi, de pilda, motivul pentru care fiul lui Amenhotep al III-lea, Akhenaton, a încercat sa concentreze religia Egiptului în jurul venerarii lui Aton, discul solar, mai degraba decât asupra panteonului traditional al zeilor din Egiptul antic.

 Când a fost descoperit, la jumatatea lui 2021, arheologii au afirmat ca acest „oras pierdut al Egiptului”ar fi cel mai mare oras al imperiului egiptean precum si „cea mai importanta descoperire arheologica de la mormântul regelui Tut în urma cu aproape un secol”.

 Îngropate sub nisipurile desertului timp de trei milenii, rui-nele „Orasului de Aur Pierdut” dateaza de peste 3.400 de ani, mai exact, au spus arheologii, de pe vremea domniei lui Amenhotep al III-lea, al noualea rege al dinastiei a XVIII-a, care a condus Egiptul antic într-o perioada de aur, de pace si prosperitate. „Multe misiuni straine au cautat acest oras si nu l-au gasit niciodata”, declara dr. Zahi Hawass, fostul ministru de stat egiptean pentru afaceri cu antichitati, într-un comunicat. Cunoscutul arheolog, împreuna cu echipa, era în cautarea templului mortuar al lui Tutankhamon când a facut descoperirea „orasului pierdut” anul trecut. Zona de excavare este situata în apropiere de Luxor, între templul lui Ramses al III-lea de la Medinet Habu si templul lui Amenhotep al III-lea de la Memnon.

 Dr. Hawass declara anul trecut ca ceea ce a iesit la iveala în urma sapaturilor a fost „locul unui oras mare în stare buna de conservare, cu ziduri aproape complete si cu încaperi pline cu unelte ale vietii cotidiene. Straturile arheologice au ramas neatinse de mii de ani, lasate de vechii rezidenti ca si cum ar fi fost ieri”. Foarte interesanta este si observatia arheologului Salima Ikram, profesor de egiptologie la Universitatea Americana din Cairo: „Este asemanator unui instantaneu în timp, practic o versiune egipteana a orasului Pompeii”.

 Echipa lui Hawass a putut data asezarea din inscriptiile hieroglifice gasite pe capace de lut ale vaselor de vin si caramizi de noroi purtând sigilii ale cartusului regelui Amenhotep al III-lea. În primele luni de sapaturi, echipa dr. Hawass a dezgropat mai multe cartiere, inclusiv o brutarie. Printre descoperiri se numara bijuterii, vase de ceramica, amulete de gândaci scarabeu si unelte de tors, tesut si alte activitati zilnice, oferind arheologilor o privire rara asupra vietii egiptene antice.

 Orasul a fost cea mai mare asezare administrativa si industriala în timpul dinastiei a XVIII-a, când Egiptul antic a atins apogeul puterii sale. Dr. Hawass a spus ca orasul se întinde spre vest, „pâna la faimosul Deir el-Medina”, satul care gazduia artizanii care lucrau la mormintele din Valea Regilor.

 Unele dintre cele mai surprinzatoare descoperiri includ scheletul unei vaci sau al unui taur gasit în interiorul uneia dintre camerele orasului. „Dar si mai uimitor pare a fi modul de înmormântare a unei persoane gasite cu bratele întinse pe o parte si cu ramasitele unei frânghii înfasurate în jurul genunchilor”, mai amintea dr. Hawass. „Locatia si pozitia acestui schelet sunt destul de ciudate si mai multe investigatii sunt în desfasurare”. Deci, ne putem astepta la noi descoperiri în acest an în „Orasul de Aur Pierdut” al Egiptului.

Sapaturi la Karahantepe

 Arheologii din Turcia au gasit dovezi ca un sit preistoric vechi de 11.000 de ani a fost folosit pentru practici ceremoniale într-un sit numit Karahantepe, situat în sudul Turciei, la est de Sanliurfa. Locul, conform estimarilor expertilor, care adaposteste si câteva cladiri, are o vechime de 11.000 de ani, deci cu mult înainte ca scrierea sa fie inventata.

 În ramasitele cladirilor, arheologii au gasit sculpturi cu capete umane, serpi si o vulpe, precum si câtiva stâlpi cu forme interesante. De exemplu, arheologii au descoperit 11 stâlpi lânga o sculptura a unui cap uman. „Toti stâlpii sunt ridicati si au forma unui falus”, a scris Necmi Karul, profesor de arheologie preistorica la Universitatea din Istanbul, într-o lucrare publicata recent în revista Türk Arkeoloji ve Etnografya Dergisi, dupa cum scrie Live Science.

 În articolul din jurnal, Karul nu a speculat de ce au fost construite capete si stâlpii în forma de falus sau ce semnificatie ar fi putut avea. Aceasta cladire este conectata cu alte trei pentru a forma un fel de complex. Este posibil ca oamenii antici sa fi organizat parade ceremoniale prin acest complex, afirma Karul. Dovezile actuale sugereaza ca oamenii foloseau complexul pentru „un proces ceremonial, intrând în cladire de la un capat si iesind la celalalt capat, fiind nevoiti sa defileze prin fata capului uman si a stâlpilor în forma de falus”, sustinea Karul în articolul de jurnal. Se presupune ca „în loc sa fie abandonate, asezamintele din Karahantepe au fost umplute cu pamânt, posibil în timpul unei ceremonii de dezafectare”.

 Sa mai adaugam ca situl din Karahantepe dateaza dintr-o perioada similara cu Göbekli Tepe, despre care am scris anul trecut, un alt sit arheologic care adaposteste cladiri mari si sculpturi cu animale si capete umane. Göbekli Tepe este, de asemenea, situat lânga Sanliurfa, iar arheologii încearca sa stabileasca relatia dintre cele doua situri. Desi Karahantepe a fost descoperit în 1997, sapaturile nu au început decât în 2019.

 Se pare ca cei care au folosit complexul Karahantepe au fost implicati si cu Gobekli Tepe. Dar cine erau acei oameni? Câte locuri de ceremonie au construit? Au construit si cladiri administrative mari sau case? În 2022, este posibil ca arheologii sa poata descoperi indicii care sa ofere raspunsuri si la aceste întrebari.

Tunelurile din Qumran

 Arheologii care sapa în apropierea sitului Qumran din Cisiordania – locul unde au fost descoperite Manuscrisele de la Marea Moarta, apoi fiind îngropate în pesteri din apropiere – spera ca anul 2022 sa aduca noi descoperiri care sa faca lumina în mai multe zone ramase în mister ale acestui sit.

 Cercetatorii intentioneaza sa faca sapaturi într-o pestera neexploratata anterior si sa continue sa investigheze o serie de tuneluri de lânga Qumran. Sapaturile anterioare ale echipei au scos la iveala câteva ramasite fascinante, inclusiv o a 12-a pestera care a adapostit cândva Manuscrise de la Marea Moarta si este posibil sa auzim de noi descoperiri în 2022, pe masura ce sapaturile vor continua.

GEORGE CUSNARENCU