Totul despre filmele de Oscar: „La Dolce Vita”

luni, 21 februarie 2022

Pentru multi oameni, Federico Fellini este practic sinonim cu filmul italian, iar capodopera sa din 1960, „La Dolce Vita”, constituie motivul primordial pentru aceasta alaturare.

 Cu un succes fulminat de critica si de public (desi a fost mai putin apreciat de Biserica Catolica!) filmul a fost un soc pentru pudibonzii de pretutindeni, a marcat deschiderea aventurosilor ani 1960 si a facut din foarte tanarul Marcello Mastroiani prototipul „amantului latin”.
 Pentru ca luna aceasta se implinesc exact 62 de ani de la lansarea peliculei laureate (doar) cu un Oscar pentru costume, sa ne delectam cu cateva informatii picante, mai putin stiute despre „La Dolce Vita”.

 – Numele fotografului de vedete din film, Paparazzo, a devenit de atunci nume propriu, desemnandu-i pe„paparazzi”, acei ziaristi fara scrupule, capabili de orice pentru a-si afla informatiile si a-si scrie – cel mai adesea partinitor – articolele. In 1961, intr-un interviu acordat ziaruluiTime, Fellini afirma ca a inventat cuvantul inspirandu-se dintr-un termen de jargon, „pappatacio” – un tantar enervant, care face tot posibilul sa suga sangele victimei. Altii sustin ca defapt termenul ar fi fost inventat de co-scenaristul filmului, Ennio Flaiano, originar din regiunea Abruzzo, unde „paparazzo” este o specie de scoica – deschiderea si inchiderea valvelor acesteia semanand cu miscarea obiectivului unui aparat de fotografiat.

 – Desi o parte din actiunea filmului se petrece pe Via Veneto din Roma, aflata la doar cativa kilometri de studiourileCinecitta, Fellini a recladit faimoasa strada in studiouri, dintr-un motiv simplu: autoritatile romane nu i-au permis sa filmeze decat intre orele 2 si 6 dimineata, dar chiar si in acest interval, strada era plina de gura-casca, deranjand filmarea.

 – Luise Rainer, prima actrita care a castigat Oscarul doi ani la rand, parasise Hollywoodul in 1940, dar Fellini a convins-o sa revina pentru a juca rolul unei vaduve bogate, care se simte ispitita de Marcello. Dar actritei nu i-a placut scenariul, care implica inclusiv o scena de sex cu personajul interpretat de Mastroiani si a cerut rescrierea lui. Mai mult, a insistat ca dialogurile ei sa fie rescrise, dand si cateva sugestii. Enervatde pretentiile fostei dive, Fellini a scos personajul ei cu totul din scenariul filmului!

 – Pentru a filma celebra scena dinFontana di Trevi, care ocupa doar doua minute, la finalul peliculei, a fost nevoie de o saptamana intreaga. Cum filmarile au avut loc in primele luni ale anului 1959, pe o vreme foarte friguroasa, actrita suedeza Anita Ekberg a fost nevoita sa stea ore in sir in apa rece, dar nu s-a plans deloc. In schimb, partenerul ei, Mastroiani, a purtat pe sub haine un costum de scafandru si chiar si asa, pentru ca tot ii era frig, a trebuit sa beazilnic cateva paharele de votca, pentru a rezista.

 – Filmul afost inspirat, in parte, de un fapt real: in 1953, cadavrul unei tinere de 21 de ani, Wilma Montesi, a fost gasit, aproape dezbracat, pe o plaja italiana. Ancheta care a urmat a scos la iveala adevaruri socante despre viata depravata a elitelor italiene si despre orgiile condimentate cu droguri ale acesteia. Ministrul de Externe a fost obligat sa demisioneze si alti trei politicieni au ajuns in fata judecatorilor. Scandalul a zguduit Italia. Uriasul peste mort de la finalul „La Dolce Vita” a fost modul simbolic al lui Fellini de a evoca incidentul si depravarea asociata cu el.

 – Desi nominalizat si la categoriile cel maibun regizor si cel mai bun scenariu, filmul a luat Oscarul doar pentru costume. In schimb, a luat marele premiu, Palme d’Or, la festivalul de la Cannes.

 – Cu incasari de peste 6 milioanede dolari in 1960, numai in America (astazi echivalentul a 75 milioane de dolari), „La Dolce Vita” ramane unul dintre cele mai profitabile filme europene realizate vreodata.

GABRIEL TUDOR