Sufletul si arta lui Brancusi (2)

marşi, 29 martie 2022

Interviul cu Constantin Brancusi realizat de Apriliana Medianu pentru ziarul Curentul, din 6 octombrie 1930, reprodus in februarie 2022 de Cotidianul.ro, contine si alte cateva lucruri spectaculoase rostite de marele sculptor roman, pe care incerc sa le reproduc.

 Intrebata despre arta lui Brancusi, Apriliana Medianu spune: „Ori cat de profan ai fi in ale artei, privind operile maestrului Brancusi, incerci intotdeauna emotia misterioasa a infinitului. Cine nu a incercat senzatia aceasta in fata „Pasarei Maiestre” – „Pasarei in spatiu” – „Coloanei care se desfasoara in infinit”... Toate, Brancusi le vede in proportii mari – ireale aproape. Explicand aceasta, bratele lui de muncitor artist schiteaza un gest larg – privirile ridicate fixeaza intens si perseverent un punct in spatiu. El vede pasarea maeastra visata, coloana, care se ridica, se ridica”.

 Cuvinte simple si cinstite, azi aprecierile expertilor sunt mai alambicate, mai teatrale, dar si mai reci.

 „In arborele latin – noi am fost fructul care s-a copt mai tarziu”, spune la fel de simplu si de profund Constantin Brancusi.

 In revista QMagazine si criticul de arta Pavel Susara are cateva cuvinte interesante de spus,  despre Constantin Brancusi. „De obicei, momentele aniversare vin la pachet cu un fel de ipocrizie. Pare, in astfel de momente, ca toate sunt in regula, suntem veseli, ne simtim bine, avem memorie buna. Dar nu prea stau lucrurile asa in ceea ce il priveste pe Brancusi fiindca, in ciuda a ceea ce pare la prima vedere, e atat de mult balast, atat de mult amatorism, atat de multa ipocrizie, atat de multa aroganta identitara incat cu foarte mare greutate poti scoate partea buna din toata povestea asta”.

 Vorbind despre expunerea operelor lui Brancusi in strainatate, Pavel Susara scrie: „ In ultimii zece ani, de pilda, s-a facut prima expozitie in Anglia. Un spatiu atat de opac si de blindat nu a avut cum sa faca altfel decat sa se deschida catre Brancusi si catre opera lui. Sa tinem cont si de faptul ca unul dintre cei mai importanti succesori, elevi ai sai, a fost Henry Moore”.

 Ieri si azi, exista multi laudatori, dar si detractori, ai operei lui Brancusi. Cum ar fi vazut astazi, daca ar trai printre noi marele nostru sculptor? „L-am recunoaste ca fiind o valoare universala in sculptura?”, se intreaba Pavel Susara si continua: „Daca Brancusi ar aparea astazi ca un sculptor contemporan, ar trece cel putin prin acelasi tip de intelegere si de amatorism prin care a trecut si la vremea lui, dar in mod cert nu s-ar mai gasi un context ca acela pe care l-a avut alaturi de Joyce, de Apollinaire, de Modigliani, Marcel Duchamp, de colectionarii americani. Tare ma tem ca in contextul de acum, el fiind un conservator, un antimodel in atitudine, era un credincios, canta in biserica, avea tot felul de reflexe ale unui om spiritual, ar fi socotit un retardat medieval, intr-o lume postmoderna, progresista si eliberata de stereotipurile culturii albe si de rigiditatile de gen si de toate pacatele sexismului, misoginiei”. O observatie plina de adevar, desi ne este greu sa il acceptam.

 In fine, sa incheiem cu un alt raspuns de o simplitate dezarmanta: La intrebarea Aprilianei Medianu, Ce material modelati cu placere?, Brancusi raspunde: „Trebuie sa te faci prieten cu materia, sa o faci sa vorbeasca in sensul binelui si al frumosului”.

 Sensul binelui si al frumosului, nu astea sunt stelele de pe cer care ar trebui sa ne calauzeasca in viata? Si, in schimb, ce avem?

GEORGE CUSNARENCU