Pamantul, o viitoare planeta a maimutelor?

luni, 04 aprilie 2022

Cu un efort de imaginatie, cercetatorii incearca sa-si imagineze ce animale ar putea evolua pentru a avea inteligenta si abilitatile noastre in situatia in care, la un moment dat, oamenii ar disparea.

 Scriam intr-un numar anterior al revistei despre felul in care ar fi putut arata Pamantul daca oamenii nu ar fi existat.

 Daca oamenii ar disparea, sa admitem ipoteza unei Apocalipse, iar unele specii de animale ar supravietui acesteia, care dintre acestea ar putea evolua de-a lungul milioanelor de ani in asa fel incat sa dobandeasca abilitatile actuale ale speciei umane? Ar putea Pamantul deveni o planeta a maimutelor cum ne propunea filmul hollywoodian cu acelasi nume din 1969?

 Cercetatorii sunt de acord ca cimpanzeii sunt cel mai bine adaptati in privinta utilizarii uneltelor. Categoric, oamenii, sa ne gandim la cei de azi, sunt singura specie vie care dezvolta o inteligenta superioara, care poarta haine in functie de anotimp, care gatesc mancarea, care inventeaza si folosesc non-stop smartphone-uri, care construiesc rachete si care au vazut planeta de pe orbita. In plus, suntem singurele vietuitoare care pot folosi al doilea sistem de comunicare: vorbirea, cea care in evolutie, ne-a ajutat si ne-a deschis drumul spre ceea ce suntem azi.

 Dar daca oamenii ar disparea brusc? Ce alte animale ar putea evolua pentru a avea inteligenta si abilitatile necesare, comparabile cu ale omului, pentru a crea societati mari si complexe precum noi?

 Cu tehnologia moderna de secventiere a genelor si intelegerea noastra a felului in care am evoluat, „suntem destul de buni in a face predictii pe termen scurt”, a declarat Martha Reiskind, ecologist molecular la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, pentru LiveScience. De exemplu, putem prezice ca daca oamenii ar disparea brusc maine, schimbarile climatice ar continua sa influenteze speciile care ar trebui sa se adapteze la seceta sau la frig pentru a supravietui. „Din pacate, este putin probabil ca ursii polari si pinguinii sa prospere in mileniile de dupa disparitia oamenilor.”

Ce ar putea duce la extinctie?

 Dar ce ar putea produce disparitia oamenilor? Exista mai multe teorii cu privire la ceea ce ar putea provoca in cele din urma disparitia umana, dar exista un fel de consens general si anume ca unele riscuri pentru viata umana sunt mai plauzibile decat altele. Pentru asta, expertii au un nume: „riscuri existentiale”.

 Un risc existential este diferit de ceea ce am putea considera ca un pericol sau amenintare „obisnuita”, explica Luke Kemp, cercetator asociat la Centrul pentru Studiul Riscului Existential de la Universitatea Cambridge din Regatul Unit. „Un risc in terminologia tipica ar trebui sa fie compus dintr-un pericol, o vulnerabilitate si o expunere”, scria el pentru LiveScience. „Puteti sa va ganditi la asta in termeni de lovitura de asteroid. Deci, pericolul in sine este asteroidul. Vulnerabilitatea este incapacitatea noastra de a o opri sa apara, lipsa unui sistem de interventie. Si expunerea noastra este faptul ca loveste Pamantul intr-o anumita forma”.

 Iata cateva dintre aceste riscuri existentiale, intr-o prezentare alcatuita de LiveScience.

 Razboiul nuclear este cel pe care istoria si cultura populara l-au gravat in mintea noastra ca fiind „unul dintre cele mai mari riscuri potentiale pentru supravietuirea umana. Vulnerabilitatea noastra la aceasta amenintare creste pe masura ce sporesc cantitatile de uraniu imbogatit si tensiunile politice dintre natiuni. Aceasta vulnerabilitate determina expunerea noastra”.

 Asa cum este cazul tuturor riscurilor existentiale, nu exista estimari concrete disponibile despre cat de mult din populatia Pamantului ar putea fi afectata de o furtuna nucleara. Dar este de asteptat ca efectele unei ierni nucleare la scara larga,  perioada de temperaturi inghetate si productia limitata de alimente care ar urma unui razboi, cauzata de o ceata nucleara fumurie care blocheaza lumina soarelui sa ajunga pe Pamant, sa fie profunda. „Din cele mai multe modele pe care le-am vazut, ar fi absolut ingrozitor. Ar putea duce la moartea unor mari parti ale umanitatii. Dar pare putin probabil ca ea in sine sa duca la disparitie.”, spune Kemp.

 La acest risc teribil se adauga riscul folosirii gresite a biotehnologiei. Aceasta este tehnologia care valorifica biologia pentru a face produse noi. Unul dintre acestea ii atrage atentia lui Cassidy Nelson de la Universitatea Oxford, Marea Britanie: abuzul de biotehnologie pentru a crea agenti patogeni mortali, cu raspandire rapida.

 „Imi fac griji pentru o gama intreaga de scenarii pandemice diferite. Dar cred ca cele care ar putea fi create de om sunt, probabil, cele mai mari amenintari pe care le-am putea avea din partea biologiei in acest secol”, a spus cercetatoarea. Dar, in ciuda fricii pe care ar putea-o crea, mai ales in lumea noastra afectata de pandemie, cercetatoarea crede ca probabilitatea ca acest lucru sa se intample este mica.

 Ar mai fi si alte riscuri: de la schimbarile climatice la IA. Schimbarile climatice sunt un fenomen care conduce deja la declinul si disparitia mai multor specii de pe glob. Ar putea sa arunce si omenirea catre aceeasi soarta? Schimbarile climatice  aduc cu ele si insecuritatea alimentara, deficitul de apa potabila si evenimentele meteorologice extreme, toate au un risc major, destinat sa ameninte din ce in ce mai mult supravietuirea umana, la scara regionala. Dupa cum a sugerat Kemp, „este putin probabil ca un eveniment de extinctie in masa sa rezulte dintr-o singura calamitate, cum ar fi un razboi nuclear sau o pandemie”. Mai degraba, istoria ne arata ca cele mai multe colapsuri civilizationale sunt determinate de mai multi factori care se suprapun.

 Un risc proeminent care se incadreaza in aceasta categorie de riscuri existentiale este inteligenta artificiala: cercetatorii filozofeaza ca robotii inteligenti, dezlantuiti neintentionat in lume, ar putea impune o supraveghere pe scara larga asupra oamenilor sau ne pot depasi fizic si mental. Acest lucru ar uzurpa dominatia noastra pe planeta si, pentru multi, ar putea schimba fundamental ideea a ceea ce inseamna a fi om.

Dar Omenirea, poate fi ea propriul ei dusman?

 Oricat de extinse sunt aceste riscuri, toate au un lucru in comun: oamenii joaca un rol-cheie in determinarea severitatii acestor riscuri. Ce se intampla daca oamenii sunt propriul lor cel mai mare risc de extinctie? Acesta este punctul central al cercetarii lui Sabin Roman. In calitate de cercetator asociat la Centrul pentru Studiul Riscului Existential, el modeleaza societal evolutia si colapsul, privind civilizatiile trecute, inclusiv Imperiul Roman si Insula Pastelui. Dupa cum vede Roman, „majoritatea riscurilor existentiale sunt „auto-create”.In opinia sa, atractia umanitatii fata de cresterea continua duce la exploatare, distrugere planetara si conflicte. In mod ironic, asta nu face decat sa mareasca unele dintre cele mai mari amenintari cu care ne confruntam astazi si vulnerabilitatea noastra in fata acesteia. „Cand oamenii ma intreaba: „Care este cel mai mare risc existential cu care se confrunta omenirea?”, tind sa raspund: (slaba) cooperare internationala”. 

 Asadar, riscurile pentru o posibila extinctie a oamenilor sunt multiple, desi improbabil ca ele sa se produca foarte curand. Dar intrebarea ramane: daca omul ar disparea, ar putea evolua alte specii de animale spre o posibila societate complexa, cu aptitudini umane? (Continuare in numarul viitor)

GEORGE CUSNARENCU