Air Force nu iubeste OZN-urile

luni, 02 mai 2022

Saptamana trecuta am citat dintr-un recent articol al lui Christopher Mellon, in care el se intreaba de ce US Air Force nu a participat la recentele activitati de informare a Congresului si a marelui public privitor la Fenomenele aerospatiale neidentificate (UAP/OZN), afirmand ca nu dispune de inregistrari in acest sens, desi a avut la dispozitie mai multe sisteme ultraperformante, care in mod sigur au colectat mari cantitati de date.

 In continuarea articolului, Mellon prezinta si alte motive pentru a pune la indoiala afirmatia USAF cu privire la UAP. Practic toate observatiile UAP par sa provina de la Marina. Or, de ani de zile, Fortele Aeriene si Marina au desfasurat exercitii aeriene in aceleasi zone restrictionate in largul coastei de est a SUA. In timp ce avioanele F/A-18 ale Marinei au raportat zeci de incidente UAP in aceste zone, incepand din 2015, USAF ne face sa credem ca pilotii sai F-22, in ciuda sistemelor lor superioare de senzori, nu au reusit sa detecteze nici macar un singur UAP in aceleasi zone! Acest lucru ar putea fi explicabil daca Marina a detectat, de fapt, aparate secrete ale USAF sau ale unei agentii de informatii din SUA, dar s-a afirmat ca UAP Task Force a verificat cu oficialii de securitate corespunzatori si a primit asigurari ca nu a fost cazul. Grupul operativ UAP, de asemenea, nu a gasit nicio dovada care sa sugereze ca oricare dintre cele 144 de UAP pe care le-a identificat ar fi rusesti sau chineze. Este oare stigmatul UAP/OZN atat de puternic in Fortele Aeriene incat pilotilor sai sa le fie frica sa raporteze informatii potential vitale de securitate nationala? Sau au fost raportate UAP-uri, dar Fortele Aeriene ascund informatiile, chiar si fata de membrii Congresului, cu exceptia catorva? Sau, conducerea Fortelor Aeriene a fost pur si simplu necinstita, atribuind cazurilor neidentificate o eticheta diferita?

Incidente neraportate

 Un alt motiv sunt rapoartele din presa privind USAF si UAP. Pe 25 octombrie 2017, FAA a detectat o aeronava neidentificata care zbura „rapid” (fata de traficul aerian comercial) la aproximativ 10.500 de metri deasupra Californiei de Nord, spre Oregon. In efortul de a identifica aeronava, FAA a contactat pilotii de transport aerian comercial din apropiere, care au confirmat vizual un obiect alb care zbura spre nord, la aproximativ 10.500 de metri. Din Portland, Oregon, au fost ridicate avioane de vanatoare pentru a investiga. Purtand cel mai avansat sistem de directionare disponibil (asa-numitul Sniper pod), aceste F-15 nu au putut localiza – cu atat mai putin identifica – vehiculul. Atat FAA cat si NORAD au confirmat evenimentul, iar NORAD a confirmat public si lansarea F-15-urilor. Sa fi fost o aeronava clasificata a Fortelor Aeriene sau CIA, la altitudinea traficului aerian comercial, fara un transponder? Si sa fi fost si vizibil? Iata cel putin un incident UAP cunoscut in perioada 2004-2021, pe care Fortele Aeriene nu l-au raportat.

 Intr-un alt caz, American Airlines a confirmat, in martie 2018, ca unul dintre avioanele sale a raportat ca a vazut un obiect neidentificat in timp ce zbura deasupra Arizonei. FAA a contactat prompt un avion cu reactie din apropiere, iar acel pilot a confirmat, de asemenea, observatia. NORAD monitorizeaza aceste transmisii si ar fi trebuit sa fie la curent cu acest incident in timp real. Si acesta a fost un incident UAP. Cate incidente similare au avut loc oare din 2004 incoace si de ce Fortele Aeriene nu le-au raportat?

 Nenumarate incidente UAP au avut loc si la bazele Comandamentului aerian strategic (Strategic Air Command – SAC) si la locurile de lansare a rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) a fortelor aeriene, sau in apropierea lor. Un caz proeminent descoperit prin examinarea documentelor desecretizate releva faptul ca la 20 septembrie 1957, radarele NORAD (North American Aerospace Defense Command – Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala) au detectat doua UAP care operau la altitudini extreme si viteze hipersonice pe o pista care a aparut indreptata direct catre sediul SAC. Casa Alba a fost alertata cu privire la un posibil atac nuclear de prima lovitura si se pare ca au fost ridicate bombardiere cu echipamente nucleare americane. Cate alte incidente NORAD au avut loc si care au implicat obiecte cu viteze hipersonice, acceleratie instantanee sau alt comportament UAP revelator? Ceea ce a fost exceptional de bizar in acest caz si parea sa contrazica posibilele explicatii atmosferice sau de alta natura, este faptul ca UAP a transmis raspunsul adecvat la semnalele „Identification Friend or Foe” (IFF) pe care le-a primit!

 Mellon a discutat cu James D. Cobb, colonel in retragere al USAF, care a servit ca vicedirector de operatiuni al NORAD, care i-a spus ca a ajuns la serviciu intr-o zi, la sfarsitul anilor 1990, pentru a gasi aproape toti cei din centrul de urmarire NORAD stand in picioare si uitandu-se la uriasul ecran care infatiseaza activitatea aeriana deasupra Americii de Nord. Jim si colegii sai au privit cu fascinatie cum harta afisa un UAP care venea spre SUA la viteza mare si la altitudine mare (desi nu o viteza sau o traiectorie balistica) dintr-o regiune indepartata din Arctica. Pe masura ce se apropia de SUA, comandantul NORAD a emis instructiuni clare si simple: „Vreau chestia aia!” Cateva minute mai tarziu, avioanele USAF aflate in alerta in estul Statelor Unite decolau pentru a intercepta UAP-ul, in timp ce acesta se indrepta spre sud. UAP a continuat tot drumul pe coasta de est a Statelor Unite, depasind cu usurinta avioanele de vanatoare trimise sa o intercepteze. In cele din urma, a virat spre Cuba si a fost pierdut din vedere pe masura ce a avansat mai spre sud, peste Atlantic.

 In timpul anchetei ulterioare atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, Mellon a avut sansa sa analizeze datele NORAD pe traiectoriile neidentificate. Din milioane de aeronave care zboara peste America de Nord in fiecare an, cam 0,5% au ramas neidentificate dupa ce NORAD si-a incheiat toate investigatiile. Asta inseamna sute de cazuri nerezolvate in fiecare an. Mai mult, aceste cifre au fost doar pentru aeronave si nu si pentru obiecte neidentificate detectate pe orbita sau in alta parte in spatiu.

Resturi de sateliti

 Anchetele ulterioare, cu privire la urmarirea spatiului, au dezvaluit un numar mult mai mare de UAP. Mellon scrie ca a aflat ca NORAD catalogheaza mii de obiecte necunoscute pe orbita, in mare parte considerate a fi mici resturi de la sateliti care au fost distruse intentionat sau accidental pe orbita.

 In 2015, NORAD a eliberat documente care indica o medie anuala de 1.800 de „urme de interes” neidentificate incepand din 2010. Unele pot fi rezolvate ulterior dupa analize suplimentare, dar sunt de obicei, cel putin, cateva zeci de „necunoscute ramase” la sfarsitul fiecarui an. NORAD dispune si de programul Pathfinder de inteligenta artificiala care ar fi putut identifica tipare din miile de incidente necunoscute. La toate acestea se adauga rapoartele CIRVIS (Instructiuni de comunicare pentru raportarea observatiilor de informatii vitale) pe care trebuie sa le faca toti pilotii indata ce observa aeronave care nu pot fi identificate.

 Care este oare motivul pentru care NORAD si Fortele Aeriene se abtin sa impartaseasca aceste rapoarte cu UAP Task Force, cu DNI si cu Congresul SUA?

 Ce a impiedicat Fortele Aeriene sa transmita direct adevarul nuantat al problemei, asa cum a facut Marina, in loc sa blocheze Forta operativa UAP si factorii de decizie civili? Mellon apreciaza ca ar fi putut macar sa trimita grupului operational UAP o declaratie intermediara, de genul urmator: „Fortele Aeriene si NORAD nu au folosit termenii UAP sau OZN pentru pastrarea inregistrarilor si, prin urmare, nu au inregistrari care sa raspunda in mod necesar la cererea dumneavoastra. Cu toate acestea, deoarece NORAD urmareste anual milioane de zboruri de avioane; si zeci de mii de obiecte pe orbita (in mare parte bucati mici de resturi orbitale), exista inevitabil circumstante in care unele obiecte sau urme nu pot fi identificate. Invitam membrii Grupului operativ UAP sa viziteze facilitatile noastre de urmarire aeriana si spatiala pentru informari si sa examineze datele disponibile si sa traga propriile concluzii.”

 Mellon scrie ca este dezamagit de lipsa de reactie a USAF, dar nu intelege si de ce Grupul operativ UAP, secretarul adjunct al Apararii si Congresul au acceptat pasiv absenta Fortelor Aeriene in loc sa o provoace. Deci cum putem rezolva contradictia flagranta dintre capabilitatile uimitoare de supraveghere ale Fortelor Aeriene si lipsa aparent totala a datelor UAP raportate?

 Raspunsurile pe care autorul lucrarii le gaseste le vom prezenta saptamana viitoare.

DAN D. FARCAS