Eminescu pe drumuri gorjene

marşi, 26 iulie 2022

In numarul 5 al revistei Vatra Veche, condusa din 2009 de Nicolae Baciut, am citit o prezentare bine argumentata a lui Florian Copcea, a operei semnate de Zenovie Carlugea. Zenovie Carlugea este un eminescolog cu o solida cultura clasica, un polihistor de formatie enciclopedica, dar si cu un simt critic aparte, care pe langa lucrarile de eminescolog, este si „fondatorul si editorul periodicului de cultura „Portal-M|IASTRA”, care apare, sine hiatu, la Targu-Jiu, incepand din februarie 2005, sub „egida Uniunii Scriitorilor din Romania”, o revista deschisa atat fenomenului cultural regional, cat mai ales celui literar national. „Foarte bun cunoscator al vietii si operei eminesciene, Zenovie Carlugea si-a propus, mai intai, sa clarifice povestea prezentei lui Eminescu pe meleaguri gorjene. Dupa interventii repeta-te in presa culturala, corectand documentar unele afirmatii gresite preluate in mod repetat, in 2016, se hotaraste sa publice monografia MIHAI EMINESCU – drumuri si popasuri in Gorj”, lucrare bine documentata cu o buna primire critica.

 In Cuvantul inainte al lucrarii, Carlugea scrie: „Dintr-o viitoare bio-bibliografie Eminescu, ce s-ar dori cat mai completa, nu pot lipsi, desigur, nici trecerile poetului pe meleaguri gorjene, cu atat mai putin scrierile in care se mai pastreaza insemne ale trecerii poetului pe acolo. Caci putine sunt judetele prin care pasii poetului sa nu fi trecut: «Intamplarea a facut ca, din copilarie inca, sa cunosc poporul roman din apele Nistrului incepand, in crucis si in curmezis, pana in Tisa si Dunare», dupa cum marturisea gazetarul intr-un editorial din 1882. Asa dupa cum remarca Dimitrie Vatamaniuc, ,,«nu sunt multe localitati din tara care sa poata revendica pe baza de documente prezenta poetului nostru national». Intr-atat momentul Floresti ni se pare important si plin de semnificatii.”.

    Amintind, in continuare, scrie Florin Copcea, de trecerile si popasurile Poetului prin Ardeal, Muntenia, Banat, Dobrogea, Basarabia, desigur Bucovina, „autorul aminteste lucrarile in care este documentata prezenta acestuia in diferite regiuni ale tarii, intregindu-se astfel biografia eminesciana cu inedite date punctuale: Lucian Drimba (Eminescu la „Familia” Oradea, 1994), Ion Itu (Eminescu si Brasovul, 1990), Ion Funeriu (Eminescu si Tara Fagarasului), Ion Buzasi (Eminescu si Blajul, 1994), Ionel Bota (Eminescu si Oravita, ed. II. 2002), Nicolae Bellu (Eminescu si Oltenia, 1995), Stan V. Cristea, „Eminescu si Teleormanul” (2014)”.

 Intr-un asemenea context documentar, „se situeaza si abordarea de fata, spune autorul, axata pe studierea acelui episod din viata poetului – vara aproape intreaga a anului 1878 petrecuta in tinutul de sud al Gorjului, locuind la conacul din Floresti (langa Filiasi – Dolj) apartinand – prin alianta matrimoniala cu Zoe Balcescu, fiica fostului primar al Craiovei, Barbu Balcescu –, junimistului Nicolae Mandrea, un cunoscut al poetului inca din perioada ieseana si bun prieten din epoca bucuresteana. Florestiul constituie cel mai lung sejur al poetului (de circa 60 de zile) petrecut in alta localitate din tara, dupa etapele ieseana (1874-1877), bucuresteana (1877 -1883; 1888-1889) si botoseneana (1887-1888). Poate, doar, tot aproximativ, mai putem aminti perioada blajeana, din adolescenta itineranta a poetului (1866), dupa etapa scolaritatii sale la Cernauti, cu unele intreruperi (1858-1866).

 Sa mentionam, desigur, si cei trei ani ai studentiei la Viena (1869-1872), alti doi ani la Berlin (1872-1874), apoi cele 4 luni petrecute la Sanatoriul de la Ober DÞbling (2 nov.1883 – 27 febr. 1884), urmate de calatoria prin Italia din martie 1884. Apoi, revenirea in vara lui 1887 la Viena si Baile Hall, dupa ce in vara lui 1885 urmase un tratament cu namol sapropelic la Baile Liman (langa Odessa), iar din noiembrie 1886 pana in aprilie 1887 fusese internat la ospiciul de la Manastirea Neamt. (Continuare in numarul viitor)

GEORGE CUSNARENC