Templul Jokhang

Oras sacru pentru budisti, Lhasa, capitala Tibetului, prezinta pe langa vestitul palat Potala o multime de locuri sacre, printre care cele mai vechi temple ale budismului din intreaga regiune dominata de Muntii Himalaya.

 Unul dintre acestea este Templul Jokhang, inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 2000. Cunoscut obiectiv turistic al Tibetului se inalta in Piata Barkhor si este considerat cel mai sfant din tara si apartine sectei Gelug.

 Traditia mentioneaza ca templul a fost ridicat mai intai in secolul al VII-lea, intre anii 641-642 de regele Songtsän Gampo. Dupa alte surse constructia ar fi inceput in anul 639 dar oricare ar fi fost data respectiva scopul constructiei era acela de a gazdui o statuie reprezentandu-l pe Buddha si cunoscuta sub numele Jowo. Statuia respectiva i-a fost adusa regelui de sotia sa nepaleza si o alta statuie a lui Buddha a fost adusa de cealalta sotie, printesa chineza Tang Wencheng. Aceasta a fost gazduita initial la Ramoche dar, dupa moartea regelui ambele lucrari si-au ocupat locul de cinste in Jokhang.

 Tempul a cunoscut o perioada deosebit de infloritoare din secolul al IX-lea iar in secolul al XI-lea a devenit cea mai importanta manastire din Lhasa si una dintre cele mai vestite din Tibet. De-a lungul timpului s-a extins pe o suprafata imensa si a combinat elemente de constructii apartinand unor stiluri diferite: tibetan, indian de tip vihara si chinezesc specific dinastiei Tang. A fost devastat de mongoli in secolul al XIII-lea si profanat in 1966 de Garzile Rosii ale Chinei in timpul Revolutiei Culturale cand s-au distrus si furat mii de texte sacre si de statui.

 Templul este insa astazi nu doar o importanta atractie turistica ci si un faimos loc de pelerinaj. Importanta sa religioasa se datoreaza si statuii Jowo Rinpoche infatisandu-l pe Buddha cand avea 12 ani si care, din fericire nu a fost deteriorata. Inalta de un metru jumatate este expusa in camera principala si se spune ca a fost creata de artisti celesti ai zeului Indra si ar fi fost binecuvantata de insusi Buddha. Intrata in posesia regelui indian Magadha a fost daruita mai tarziu dinastiei chineze Tang si a fost adusa in Tibet de printesa Wencheng. Templul este un complex de curti, cladiri rezidentiale si de servicii. Toate au acoperisuri cu tigle din bronz aurit dar inaltimea celor de pe margine nu trebuie sa o depaseasca pe cea a celor din centru. Complexul ocupa o suprafata de 2.500 metri patrati si in sanctuar se intra prin patru usi aranjate in directiile punctelor cardinale. Se ridica pe patru nive-luri si adaposteste aproximativ 800 de sculpturi metalice pe langa mii de suluri pictate.

 Templul a fost de secole centrul pelerinajului budist. Credinciosii veniti aici, unii de foarte departe, fac circuitul ritualic rugandu-se, se intind cu fata in jos, se ridica si pornesc mai departe din locul unde mainile sau fruntea lor atingeau solul. Curtea exterioara si pridvorul sunt pline de pelerinii care ingenuncheaza in directia sanctuarului.

 Restaurat dupa 1972, templul a fost deschis publicului din 1980. Lucrarile au continuat fiind folosite materiale traditionale si dupa anul 2000 au fost daramate constructiile mai inalte din jur.

 La 17 februarie 2018 Templul a suferit un incendiu puternic dar, din fericire, a fost stins rapid fara a pricinui decese sau avarii grave.

IRINA STOICA