Pentru un studiu stiintific al OZN-urilor

luni, 08 august 2022

Kevin H. Knuth, Ph.D. profesor asociat la Departamentul de Fizica al Universitatii din Albany NY, SUA, participant de vârf la proiectul UAPx, despre care am scris saptamâna trecuta, a publicat în mai 2022 un articol intitulat „Atenuarea prejudecatilor si naivitatii în studiile UAP”, în care pledeaza pentru un studiu stiintific al fenomenului OZN/UAP. Spicuiesc mai jos câteva dintre ideile interesante ale autorului.

 Din decembrie 2017, guvernul SUA a luat în serios fenomenele aeriene neidentificate (UAP/OZN). Videoclipuri în infrarosu înregistrate de avioanele de lupta F-18 au aratat clar ca UAP-urile sunt un fenomen real care uneori reprezinta o amenintare potentiala sau un pericol pentru operatiunile militare. Marti, 17 mai 2022, a fost organizata prima audiere deschisa a Congresului SUA, privind fenomenele aeriene neidentificate, din ultimii 50 de ani.

 Din pacate, la audiere, s-a lasat impresia ca UAP este un fenomen nou si s-a sustinut ca Grupul operativ UAP al Pentagonului se va concentra doar pe întâlnirile care au avut loc dupa 2004, în SUA, ignorând faptul ca acest fenomen a fost semnificativ dar minimalizat de peste 70 de ani.

 De obicei, atunci când îsi asuma un nou proiect, oamenii de stiinta încep citind studiile anterioare pentru a întelege ce se stie, ce nu se stie si cum se poate face cel mai eficient progres. În cazul UAP-urilor, nu exista mai mult de o mâna de lucrari stiintifice, revizuite de colegi, care discuta orice aspect al fenomenului, deoarece o comunitate stiintifica surprinzator de necurioasa a ignorat subiectul, iar multi dintre cei curiosi au fost speriati de tabuul din jurul fenomenului OZN, care a fost etichetat drept subiect pseudostiintific.

Dificultati de analiza

 În timp ce stiinta functioneaza prin a demonstra ca ipotezele sunt gresite, eforturile pseudostiintifice se concentreaza de obicei pe încercarea de a demonstra ca o ipoteza draga este adevarata. În ultimii 70 de ani, dificultatea cu care s-a confruntat ufologia a fost ca, pentru a fi tratata cu seriozitate, mai întâi trebuia demonstrat ca OZN-urile sunt un fenomen real si interesant. Ca rezultat, a existat un efort concertat pentru a arata sau a demonstra ca OZN-urile sunt reale. Problema este ca, din exterior, un astfel de comportament sugera ca o pseudostiinta este la lucru.

 Multi oameni combina UAP-urile si OZN-urile cu extraterestrii, iar multi oameni de stiinta au descoperit ca acest lucru este neplacut, ceea ce reprezinta un motiv pentru care subiectul nu este studiat în mod serios. Ca sa demonstrezi ca ceva este extraterestru este extrem de dificil, necesitând o multime de dovezi solide, care, în cazul OZN-urilor, nu exista. Este adevarat si faptul ca multi dintre cei care au asistat la OZN-uri le-au observat cu manevre sau acceleratii aproape imposibile. Drept urmare, oamenii ajung uneori la concluzia ca OZN-urile sunt nave spatiale.

 Din pacate, ufologia a fost fortata sa arate ca o pseudostiinta care încearca sa demonstreze ca OZN-urile sunt reale, în ambianta unor credinte stiintifice prea dogmatice. Drept urmare – scrie Knuth – stiinta „oficiala” a fost blocata într-o bucla tautologica în care:

 1. Oamenii de stiinta nu studiaza OZN-urile pentru ca nu exista dovezi stiintifice ale OZN-urilor.

 2. Nu exista dovezi stiintifice ale OZN-urilor deoarece oamenii de stiinta nu le studiaza.

 Problema nu este ca oamenii de stiinta nu ar putea aborda aceasta capcana tautologica, ci mai probabil ca n-ar dori sa-si bage capul în ea. Exista o dorinta puternica de a ignora adevarurile incomode, iar implicatia ca ar putea exista inteligente non-umane care ne sunt mult superioare este un prim exemplu al unui astfel de adevar potential inconfortabil.

 Cu siguranta, multi oameni de stiinta sunt descurajati de ipoteza extraterestra, ceea ce este de înteles, având în vedere lipsa de dovezi solide. Cu toate acestea, s-ar putea întâmpla ca adevarul sa fie chiar mai ciudat decât suntem pregatiti sa acceptam oricare dintre noi. Daca da, cum planuim sa facem fata acestei furtuni?

 „Avem de-a face cu un nivel de constiinta înca nerecunoscut, independent de om, dar strâns legat de Pamânt... Nu mai cred ca OZN-urile sunt pur si simplu nave spatiale ale unei rase de vizitatori extraterestri. Aceasta viziune este prea simplista pentru a explica aspectul lor, frecventa manifestarilor lor prin istoria înregistrata si structura informatiilor schimbate cu ei în timpul contactului.”, scria Jacques Vallée.

 Este extrem de dificil pentru noi, oamenii, sa ne imaginam întreaga amploare a ceea ce vom gasi în Univers. În schimb, prin propriile noastre partiniri si naivitati, ne prindem foarte usor în ceea ce profesorul emerit de la Harvard David Perkins numeste un „canion îngust de explorare”, în cartea sa The Eureka Effect: The Art and Logic of Breakthrough Thinking. Nu legile naturii ne constrâng gândirea, ci faptul ca suntem prea încrezatori, în ciuda ignorantei noastre. Suntem constrânsi de credinta ca unele lucruri nu pot fi, din singurul motiv ca ne lipseste capacitatea de a le imagina.

 Pe termen lung, lipsa vointei de a studia fenomenele marginale, din cauza credintei dogmatice nefondate ca acestea trebuie sa fie imposibile, serveste doar la erodarea încrederii publicului în stiinta. Dupa cum a remarcat Jacques Vallée: „Scepticii, care neaga categoric existenta oricarui fenomen inexplicabil în numele «rationalismului», sunt printre principalii contribuitori la respingerea stiintei de catre public. Oamenii nu sunt prosti si stiu foarte bine când au vazut ceva iesit din comun. Când un asa-zis expert le spune ca obiectul trebuie sa fi fost Luna sau un miraj, el de fapt învata publicul ca stiinta este impotenta sau nu doreste sa studieze necunoscutul.”

Pozitii incomode

 Deoarece Marina SUA a precizat ca UAP-urile sunt fenomene reale din punct de vedere fizic si reprezinta o problema semnificativa, acum stim ca „nebunii care poarta palarii din staniol” au avut dreptate cel putin în ceea ce priveste realitatea OZN-urilor. Aceasta ar trebui sa fie o pozitie foarte inconfortabila pentru armatele de oameni de stiinta dispretuitori si sceptici care au sustinut, toata viata, ca OZN-urile sunt fictiune fara sens. Acum se pune întrebarea „ce alte cunostinte detin martorii despre OZN?” Trebuie sa luam în serios sutele de relatari despre rapiri extraterestre din întreaga lume? Mai important, ce informatii valoroase detine publicul despre fenomenul UAP care vor fi necesare pentru a informa grupurile de oameni de stiinta care dezvolta în prezent programe pentru studiul UAP?

 Deci, cum procedeaza un om de stiinta sa evalueze relevanta si veridicitatea unui corp de cunostinte culturale care nu vine sub forma unor lucrari stiintifice evaluate de colegi? – se întreaba Knuth – El însusi a adoptat o metodologie bazata pe teoria informatiei. Cantitatea de informatii dintr-un semnal este cuantificata prin cât de surprins sunteti de componentele care compun semnalul, fapt masurat prin media surprizei (logaritmul probabilitatii) a fiecareia dintre componentele semnalului. Metoda poate fi utila pentru valorificarea zecilor de mii de rapoarte din bancile de date. Rapoartele surprinzatoare promit sa ofere cele mai multe informatii, iar mai multe rapoarte independente similare promit fiabilitate si, eventual, veridicitate. Luate împreuna, mai multe rapoarte independente, desi similare, de natura surprinzatoare sunt aproape sigur importante. Desigur, acestea nu sunt dovezi stiintifice, dar o astfel de procedura poate ajuta la concentrarea atentiei pe aspectele relevante.

 Pentru a obtine dovezi stiintifice solide, în 2021, echipa stiintifica a UAPx condusa de Knuth a efectuat prima misiune de colectare a datelor UAP, monitorizând timp de cinci zile Canalul Catalina, corpul de apa dintre Laguna Beach California si Insula Catalina. Aceasta prima misiune a fost documentata si în filmul „A Tear in the Sky” lansat pe 3 mai 2022. Locatia a fost selectata, în parte din cauza rolului sau în întâlnirile „Nimitz, TicTac” din 2004 si, de asemenea, datorita statisticilor de observare OZN si OSN (obiecte scufundate neidentificate) compilate de Preston Dennett. „Acum planificam misiuni viitoare si statisticile privind observarile UAP vor juca un rol semnificativ în a decide unde vom merge pentru a colecta mai multe date cu echipamentele noastre nou proiectate sau achizitionate... Este greu sa gândim dincolo de imaginatia noastra, dar va trebui. Asta înseamna ca trebuie sa avem smerenia de a ne accepta ignoranta si de a ne face temele luând în considerare vastul corp de cunostinte, atât culturale, cât si stiintifice, care exista despre fenomenul OZN.” scria Knuth în concluzii.

DAN D. FARCAS