Traditie si cultura: Elena Cernei

luni, 05 septembrie 2022

Scriam in numarul trecut despre faptul ca la Braila in cadrul Evenimentelor Darclée, dr. Stephen Poen a tinut o conferinta pe marginea proiectarii unor materiale video dedicate Festivalului Darclée.

 Am retinut acest nume care nu se bucura de notorietatea publica pe care o merita. Mai ales ca l-am auzit acum o luna si ceva la Radio Romania Muzical, comentand o transmisie in direct cu opera wagneriana Tristan si Isolda. M-au frapat nu doar cunostintele sale muzicale, felul in care a explicat nivelul slab al interpretilor acelei versiuni scenice, ci si abordarea si deschiderea enciclopedica a lui Stephen Poen. Asadar, cine este Stephen Poen?

 Dupa cum il descrie in cadrul unui interviu din 21 martie 2019 Magdalena Albu in Orient romanesc, „o personalitate complexa, multidimensionala, sub aspectul pregatirii si profesionalismului, reprezinta un caz rar intalnit in perimetrul cultural romanesc si international”. Subscriu integral acestor aprecieri, asta m-a impresionat si pe mine, in discutia de la RRM pe care o aminteam.

 Stephen Poen este de fapt medic foniatru, dar si doctor in Medicina si Muzicologie, stabilit de peste 30 de ani in Italia, imediat dupa terminarea studiilor. A fost si sotul marii mezzo-soprane Elena Cernei, despre care scrie elogios si docu-mentat pe blogul sau, avand in vedere ca in acest an pe 1 martie s-au implinit 97 de ani de la nasterea artistei. „Un umanist interdisciplinar, echidistant plasat intre stiinta si arta, medicina si muzica, fonologie analitica si estetica vocala”, dupa cum singur se prezenta.

 Incerc sa rezum cateva idei si pasaje din interviul amintit, cu regretul lipsei de spatiu pen-tru o prezentare mai ampla.

 Vorbind despre marea lui dragoste, dar si marea artista, dr. Poen aminteste ca Elena Cernei a fost „prima mezzosoprana romanca afirmata pe scenele celor mai mari teatre lirice din lume, precum Teatro alla Scala din Milano, New York Metropolitan Opera House, Wiener Staatsoper, Berliner Deutsche Staatsoper, Barcelona Gran Teatro del Liceu, Théatre de la Monnaie de Bruxelles, Accademia des Bellas Artes Mexico City, scene unde a colaborat cu cei mai mari artisti, dirijori si regizori ai timpului sau; – a luat parte la inaugurarea lui War Memorial Auditorium, Boston, Massachusetts in cadrul unei reprezentatii cu „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, in cadrul unui turneu intreprins cu New York Metropolitan Opera (1965); – a facut parte dintre artistii invitati sa cante in ultimele spectacole festive ale vechiului sediu de la New York Metropolitan Opera, in cadrul programului intitulat „The Last Month at the Old Met” (1966); – a facut parte dintre artistii, care au inaugurat noul sediu New York Metropolitan Opera de la Lincoln Center (1966); – prima artista lirica din istoria universala in tripla ipostaza de libretist, regizor si interpret al rolului titular intr-o premiera absoluta; evenimentul a avut loc la Opera Romana din Bucuresti, in anul 1973, la premiera operei „Doamna Chiajna” de Nicolae Buicliu; – este prima artista lirica romanca invitata sa cante in stagiunea de concerte de la Dag Hammarskjold Library Auditorium of the United Nations organizata de catre Cultural Society of the United Nations Secretariat (1974); – formularea in premiera absoluta a Fazei Cefalice a Fonatiei Insonore corelata cu Presiunea Subglotica dirijata constient ca Al Doilea Tip de Respiratie in cadrul Primei Metode de Canto Stiintifice Personalizate, 1980; – formularea si experimentarea in premiera absoluta a unor fenomenologii privind biogravitatia si bio-structura in cadrul unor studii si experimente, 1984; – prima artista lirica romanca distinsa cu titlu de Membru Activ al Academiei de Stiinte din New York, 1985; – prima artista lirica angajata in programe de cercetari stiintifice interdisciplinare dedicate Mecanismelor Fonatiei pentru Vocea Vorbita si Cantata si Conceptului de Vibratie de la baza vocii integrat in Structura Universala; – prima artista lirica distinsa cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, 1999.

GEORGE CUSNARENCU