Palatul Mirabelle

Popularizat in fermecatorul film „Sunetul muzicii” in care copiii canta in jurul unei fantani de aici si folosesc treptele ca o scara muzicala, palatul Mirabelle din Salzburg, Austria este una dintre constructiile emblematice ale locului fiind inclus in patrimoniul mondial UNESCO.

 Initial a fost construit in afara zidurilor orasului dupa modelele italiene si franceze la cererea printului-arhiepiscop Wolf Dietrich Raitenau. Constructia s-a desfasurat in jurul anului 1606 la cererea arhiepiscopului care a ridicat impresionanta cladire pentru amanta sa Salome Alt care s-a mutat aici cu cei 15 copii dintre care zece erau ai lor. In 1612 Raitenau a fost demis si arestat iar restul familiei a fost expulzata.

 Palatul a primit numele italienesc provenind de la cuvintele „mirabile” si „bella” insemnand „minunat”, „incantator”.

 Incepand din 1710 a fost reconstruit in stil baroc dupa proiectul lui Johann Lucas von Hildebrandt. Aici s-a nascut in 1815 viitorul rege Otto al Greciei, iar tatal sau, printul mostenitor Ludovic I al Bavariei din Casa de Wittelsbach a slujit ca guvernator in fostul Ducat de Salsburg.

 In jurul anului 1818 palatul a fost distrus de un incendiu si in anii urmatori este reconstruit in stil neoclasic dupa planurile lui Peter Nobile. Este proprietate a orasului Salzburg din anul 1866 si a gazduit administratia orasului, inclusiv sediul primariei din 1947 cand s-a renuntat la cea veche.

 Una dintre cele mai apreciate piese ale palatului este scara mare care a ramas neatinsa in timpul incendiului. Balustrada este decorata cu heruvimi, iar sculpturile din nise, opere ale lui Georg Raphael Donner sunt admirabile exemple de arta baroc.

 Sala de marmura, fost salon de bal al episcopului si sala de concerte in care au cantat Leopold Mozart si fiul sau Wolfgang se numara printre cele mai frumoase saloane nuptiale din lume. In zilele noastre aici sunt organizate pe langa nunti si reuniuni, ceremonii de premiere, concerte romantice.

 In mod evident palatul contine si o capela palatina care constituia o necesitate pentru resedinta episcopala. Pe tavanul acesteia se afla o mare fresca de Bartolomeo Altomonte infatisandu-l pe Sfantul Nepomuc, cel caruia ii este dedicata biserica. Distrusa de incendiul din 1818 a fost refacuta si inaugurata in 1837. Altarul originar s-a pierdut dar a fost reconstruit un altul in 1830 dupa un proiect al lui Michael Hess, folosindu-se sculpturi din cel vechi.

 In gradinile sale admirate de multimea amatorilor de frumos se remarca gardul viu din cimisir dar si aranjamentul geometric cu statui cu tematica mitologica, datand din 1730. Exceptionale sunt de asemenea patru ansambluri stationare: Eneas, Hercule, Paris si Pluto create, incepand din 1690 de sculptorul italian Ottavio Mosto.

 Dintre fantani cea mai cunoscuta este „Fantana lui Pegas”, opera a lui Kaspar Gras. Calul inaripat de metal a fost montat aici in jurul anului 1661 dar din 1700 a fost mutat in diverse locuri pana in 1913 cand a revenit la locul lui.

 Exista si o Gradina a Piticilor reprezentand o serie de bufoni de la curte, un teatru de vara, o orangerie si un pavilion care adaposteste Muzeul Baroc din Salzburg.

IRINA STOICA