„Fracturile de stres” |
luni, 17 octombrie 2022 | |
Presiunea repetata asupra oaselor corpului uman, expunandu-le la fortari si la sarcini grele pe o perioada lunga de timp, poate provoca fisuri foarte fine numite „fracturi de stres”. Vazute mai ales la nivelul picioarelor si oaselor metacarpiene, acestea apar de obicei la persoanele care desfasoara activitati ce imping la extreme limitele corpului, precum si in profesii care necesita o lunga perioada de timp de stat in picioare. Sensibilitate accentuata Fracturile de stres sunt, in general, considerate a fi o afectiune psihologica din cauza cuvantului „stres”, dar stresul care provoaca fractura nu este de natura psihologica, ci o presiune fizica la care este expus osul. Aceasta afectiune nu apare dintr-odata si este rezultatul faptului ca osul suporta in mod constant greutatea unei sarcini sau a unei forte de care nu ar fi afectat in mod normal. S-a observat ca fracturile de stres nu sunt intotdeauna vizibile prin analiza cu raze X si ca ar trebui folosite alte tehnici imagistice pentru a detecta o fisura. De baza ar fi imagistica prin rezonanta magnetica (RMN): intrucat aceasta arata foarte usor nivelul lichidului si edemul din os, se poate surprinde cu usurinta acest proces pe care razele X nu il pot capta. La modul practic insa, pacientii nu agreeaza tratamentul din cauza unei traume bruste sau a debutului simptomelor, explicand ca, in general, se plang de sensibilitate in zona fracturii, care creste odata cu activitatea si scade odata cu repausul, adaugand ca umflarea si roseata pielii insotesc de obicei aceste simptome. Desi afectiunea nu face diferente intre varste, ea este mai frecventa la grupele de varsta avansata si in zone specifice ale corpului, cum ar fi articulatia soldului. Fractura... fara ruptura Aceasta problema de mobilitate fizica se poate observa mai mult la sportivi, mai ales la sportive, precum si la soldati. Aceste doua grupe ocupationale necesita activitati ce imping fizic limitele corpului, iar oricine face aceasta poate suferi o fractura de stres. Totusi, afectiunea poate aparea si la lucratorii de birou, la muncitorii si la gospodine, atunci cand repeta o activitate pentru o perioada lunga de timp, una cu care nu sunt obisnuiti; chiar si un weekend cu drumetii montane intense poate provoca o fractura de stres. Pe de alta parte, desi prin fractura se intelege, fara echivoc, ruptura, oasele nu se separa unele de altele intr-o fractura de stres. In primul proces, peretele osului, numit cortex, nu se rupe, dar in momentul urmator se poate intampla si acest lucru. In astfel de situatii, deoarece osul nu se misca, este posibil sa se restranga activitatea fizica, fara nicio sarcina in prima etapa si, in unele cazuri, sa se aplice gips pentru a reduce aceasta miscare si sarcina. Totusi, uneori (de pilda, cand este in discutie articulatia soldului) trebuie sa se recurga la operatie in zona fracturii. De asemenea, in timpul tratamentului, pacientii trebuie sa fie atenti, sa se protejeze la fel ca la fracturile asa-zis obisnuite. Prudenta inseamna preventie De obicei, sugestiile medicilor specialisti nu sunt luate in considerare, deoarece nu exista durere decat daca se pune si cea mai mica sarcina pe glezna, pacientii continuand sa suporte greutatea. Dupa cateva zile sau ore, durerea insa incepe. Dispare odata cu odihna, iar pacientii cred ca o pot tolera in acest fel. Nu se pune problema unei vigilente ridicate, pana cand fractura se vindeca precum in cazurile „normale” de ruptura a osului, dar daca medicul cere ca pacientul sa nu suporte greutate, atunci nu trebuie sa o faca; doar daca medicul indica gipsarea. Aceasta problema ar trebui considerata ca si cum ar fi o fractura reala. Specialistii considera ca, preventiv, ar trebui evitat sa se faca sport fara antrenamentul adecvat si plimbarile lungi care imping limitele corpului; trebuie marit tempoul treptat. Nu in ultimul rand, terenul pe care mergem este important, intrucat activitatile pe teren foarte pietros, denivelat cresc acest risc. Efectuarea unor astfel de activitati provocatoare cu pantofi nepotriviti, utilizarea pantofilor stramti, ingusti sau cu tocuri foarte inalte pentru o perioada lunga de timp. Asemenea efort pe tot parcursul zilei nu va rupe osul, dar constituie a fi un risc, pentru ca aduce o povara repetitiva in acelasi punct. De aceea, este suficient, de pilda, sa fim atenti la alegerea incaltarilor, la terenul pe care ne deplasam si facem sport, la intensitatea si durata activitatilor pe care le efectuam. ADRIAN-NICOLAE POPESCU |