Studii bizare care au esuat lamentabil

Experimentele pe oameni constituie un capitol delicat in istoria stiintei, intrucat, spre deosebire de testarile pe animale, cum ar fi cobaii, sobolanii sau maimutele, aici intervine un set diferit de etica, iar studiile infame pe oameni enumerate incalca in mod evident un cod moral innascut.

 Aceste experimente s-au concentrat pe studiul genului, controlul mintii, conformism, conditionare psihologica, sexualitate, memorie, boli mintale, agresivitate si multe altele. Ceea ce le uneste este faptul ca absolut toate au fost criticate atat de public, cat si de comunitatea stiintifica pentru modul in care cercetatorii au tratat subiectii.

Experimentul de la Universitatea Stanford

 Experimentul de la Universitatea Stanford a avut loc pe parcursul unei saptamani, in luna august a anului 1971.

 El a vizat studierea efectelor psihologice asupra tinerilor care deveneau fie detinuti, fie gardieni intr-o inchisoare fictiva. Cercetatorul sef, dr. Philip Zimbardo, a permis ca studiul sa continue neintrerupt in timp ce prizonierii erau supusi la agresiuni sub forma de tortura psihologica din partea gardienilor.

 De fapt, el chiar a incurajat acest lucru. Gardienii i-au lovit pe detinuti cu extinctoarele, au refuzat sa ii lase sa urineze sau sa defecheze in altceva decat intr-o galeata si i-au obligat sa doarma pe podeaua de beton. Studiul, care ar fi trebuit sa dureze 14 zile, a fost intrerupt brusc dupa 6 zile din cauza haosului provocat.

Experimentul Milgram

 Experimentul Milgram a fost o serie de experimente psihologice care au masurat disponibilitatea participantilor de a se supune unei figuri de autoritate atunci cand aceasta ii instruia pe participanti sa indeplineasca acte care erau in contrast cu valorile participantilor.

 Studiul a avut loc in campusul Universitatii Yale in 1961 si a fost administrat de Dr. Stanley Milgram. Ideea studiului a fost de a vedea, asa cum sustineau medicii celui de-al Treilea Reich, daca este posibil ca oamenii buni „sa se limiteze la a urma ordinele”. In cadrul experimentului, un student a fost instruit sa emita electrosocuri unui subiect cu probleme cardiace ori de cate ori acesta raspundea la intrebari incorecte.

 In realitate, socurile nu erau adevarate, iar subiectul era un actor. Inaintea studiului, dr. Milgram a prezis ca doar 3,5% dintre studenti ar fi aplicat socuri subiectului la tensiunea maxima permisa, insa in realitate 65% dintre studenti au facut-o. Rezultatele experi-mentului au sustinut ipoteza ca este posibil ca oamenii sa se supuna ordinelor atunci cand acestea sunt in opozitie cu constiinta lor.

Studiul monstrilor

 Studiul Monstrilor a fost un studiu de logopedie efectuat pe 22 de copii orfani din Davenport, SUA, in 1939. Dr. Wendell Johnson, un profesor de la Universitatea din Iowa, a supravegheat experimentul.

 Copiii au fost separati in doua grupuri in care jumatate dintre ei au fost laudati pentru modul in care vorbeau, in timp ce ceilalti, multi dintre ei fara probleme de vorbire, au fost criticati pentru fiecare cuvant pe care il rosteau si li s-a spus ca se balbaie.

 La finalul studiului, copiii au suferit schimbari negative, iar comportamentul lor s-a schimbat. Mai grav, multi dintre copiii din grupul celor care au fost injositi au dezvoltat probleme permanente de vorbire.

Experimentul „ochilor albastri”

 Profesoara Jane Elliott a inceput sa efectueze experimentul „ochilor albastri” in 1968, la o zi dupa ce Martin Luther King Jr. a fost ucis. Dupa ce si-a impartit copiii de clasa a treia in doua grupuri – cei cu ochi caprui, respectiv cei cu ochi albastri – ea a inceput sa trateze un grup cu superioritate si s-a bazat pe dovezi stiintifice false.

 A fost nevoie de o singura zi pentru ca grupul superior sa se poarte cu mai multa cruzime fata de grupul inferior. Exercitiul a fost subiectul multor critici, iar studiul a fost daunator din punct de vedere emotional, mai ales ca elevii nu au stiut care este scopul exercitiului. Elliott a sustinut ca dorea ca exercitiul sa evidentieze efectele segregarii rasiale.

Tehnica „Pierdut in mall”

 Tehnica „Pierdut in mall” a fost un studiu dezvoltat pentru prima data la inceputul anilor 1990 de psihologul Elizabeth Loftus. Aceasta a vrut sa vada daca este posibil sa implanteze amintiri false unor subiecti, asa ca a povestit la 24 de participanti patru scurte naratiuni care descriau evenimentele din copilarie, toate acestea sustinand ca au fost verificate de membrii familiei lor.

 Totusi, una dintre cele patru povestiri era falsa. Povestea falsa detalia faptul ca participantul se pierduse ore intregi intr-un centru comercial. Unul din patru participanti si-a amintit brusc evenimentul fals. Studiul a aratat cat de usor este sa implantezi o amintire in mintea umana. Studiul este controversat deoarece alti psihologi sustin ca natura traumatizanta a evenimentului nu era necesara si ca supunerea participantilor la acesta a reprezentat o forma de tortura psihologica.

Al treilea val

 In 1967, profesorul de istorie de la un liceu din California, Ron Jones, a pus in aplicare un experiment cunoscut sub numele de „Al treilea val” pentru a arata cum au putut fi constransi germanii sa se alature celui de-al Treilea Reich.

 Jones a petrecut cinci zile creand in clasa sa o miscare sociala numita „Valul” si care se baza pe principiile disciplinei si ordinii, ambele aspecte convingatoare ale fascismului.

 Miscarea s-a extins in afara clasei, iar sute de persoane au venit sa vada anuntul unui nou candidat prezidential al „Valului”. Miscarea imita, de fapt, un „stat politienesc”, iar Jones a oprit studiul si le-a spus participantilor ca exact asa a inceput fascismul.

Procesele de dezvoltare in tulburarile schizofrenice

 Developmental Processes in Schizophrenic Disorders (Procesele de dezvoltare in tulburarile schizofrenice) a fost un experiment care a inceput in 1985 la Universitatea California, Los Angeles, pentru a aduna date despre ceea ce ii determina pe schizofrenici sa intre in stari de psihoza.

 Dr. Keith H. Nuechterlein a cerut mai multor pacienti sa renunte la administrarea de medicamente pentru schizofrenie pentru a vedea ce se va intampla. Medicul spera sa identifice factorii care ii determina pe pacienti sa aiba episoade schizoide.

 Efectele au fost devastatoare, iar unul dintre participanti, Tony Lamadrid, s-a aruncat de pe o cladire. Experimentul a starnit controverse in toata lumea stiintifica americana, deoarece psihologii care l-au condus au privilegiat obiectivele de cercetare in detrimentul pacientului.

Proiectul MK-Ultra

 Intre 1953 si 1964, CIA a desfasurat un program ilegal pe subiecti umani americani si canadieni, cu scopul de a dezvolta medicamente si proceduri pentru a forta marturisiri prin controlul mintii, interogare si tortura. Proiectul MK-Ultra a avut o amploare si o sfera de actiune larga si s-a desfasurat in 86 de universitati si institutii. Relatarile sunt acum accesibile pe site-ul web al CIA, inclusiv informatii despre un proces in care o „victima involuntara” a servit drept „eprubeta vie pentru medicamente bizare, care alterau mintea”.

Experimentul papusii Bobo

 Intre 1961 si 1963, Dr. Albert Bandura a efectuat o serie de experimente cunoscute sub numele de experimentul papusii Bobo. Bandura a cautat sa vada daca copiii imita violenta adultilor si a expus copiii la trei scenarii.

 Primul a fost cel in care adultii manifestau un comportament agresiv fata de o papusa Bobo. Al doilea era un adult pasiv care se juca cu papusa Bobo. Al treilea era grupul de control. Rezultatul a aratat ca acei copii expusi la adulti care se comportau agresiv fata de papusa erau mai predispusi sa abuzeze de papusa. Studiul a fost controversat pentru ca ar fi provocat agresivitatea la copii.

Experimentul Facebook

 In 2012, Facebook a realizat un experiment pe utilizatori reali, testand ipoteza: „Faptul ca vad continut trist ii determina pe utilizatori sa posteze continut trist? (si viceversa)”. Raspunsul a fost afirmativ. In cadrul studiului, denumit „Dovezi experimentale ale contagiunii emotionale la scara masiva prin retelele sociale” – Facebook si-a modificat algoritmul, astfel incat unii utilizatori primeau in fiecare dimineata un flux de stiri foarte sumbre, in timp ce altii primeau un flux de stiri amuzante si pozitive.

 Utilizatorii au imitat ceea ce au vazut si au postat continut vesel, respectiv trist. Cand utilizatorii au aflat despre experimentul social al Facebook, au fost indignati si au sustinut ca Facebook nu a avut un consimtamant informat din partea lor.

GABRIEL TUDOR