Ghadames – perla desertului

Aflat la 550 de kilometri de Tripoli, capitala Libiei, orasul Ghadames este considerat din vremuri stravechi o rascruce a civilizatiilor si culturilor.

 O veche legenda araba spune ca numele acestuia provine din limba respectiva si se refera la locul in care o caravana si-a uitat proviziile de hrana. Cand in ziua urmatoare opririi in Ghadames, vine ora pranzului, oamenii isi amintesc imediat ca racoarea popasului i-a facut sa neglijeze total pregatirile pentru drumul care urma, inclusiv mancarea. Oaza importanta in desertul african Ghadames se intinde in apropierea granitelor dintre Libia, Algeria si Tunisia si, din 1996 vechiul sau centru a fost declarat ca loc aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

 Istoria asezarii situate in zonele inalte din al-Hamadah al Hanera dateaza din zorii civilizatiei. Primele asezari au fost semnalate aici cu peste 10000 de ani in urma cand Sahara era inca o campie fertila. Locul era udat de un izvor numit Am al-Faras si era punctul de oprire al celor care calatoreau intre Sudan si Mediterana, intersectia rutelor antice de caravane din Sahara.

 Romanii i-au remarcat repede importanta si in jurul anului 19 i.Hr. au intemeiat aici orasul Cidamus, pe care l-au stapanit o lunga perioada, in timpul secolului al III-lea, instaland chiar o garnizoana. Secolele al III-lea si al IV-lea s-au remarcat prin dominatie bizantina si s-a intemeiat in oras o episcopie.

 Cea mai importanta perioada din istoria orasului incepe in anul 667 odata cu marea cucerire araba condusa de Sidi Uqba. Locuitorii au parasit crestinismul, trecand cei mai multi dintre ei la islamism si in secolul al VIII-lea a devenit un important centru comercial a carui activitate se desfasura in jurul pietei centrale si a doua moschei cu cate trei nave paralele, considerate si astazi printre cele mai mari din Libia.

 Orasul este construit dupa un plan original si o arhitectura armonioasa. Solutiile gasite il protejeaza de caldura ucigatoare a verii si de frigul cumplit al iernii. Este plin de stradute inguste si intortocheate si de cladiri private si arii comune.

 Cladite din argila, noroi si trunchiuri de palmieri, casele traditionale erau inconjurate de un zid format in mare parte din peretii exteriori ai acestora intariti si uniti intre ei. Din loc in loc sunt bastioane, contraforturi si usi care faciliteaza accesul in oras. Era impartit in sapte districte, fiecare apartinand unui clan care il locuia avand insa si un spatiu comun in care se desfasurau anumite evenimente sociale. Casele aveau o arhitectura verticala, fiecare prezentand cate trei etaje. Parterul era rezervat animalelor si depozitelor de hrana, la primul etaj locuiau barbatii, iar ultimul era facut pentru bucatarii si femei. Terasele caselor adiacente erau unite intre ele si formau un oras deschis. Aceste case au supravietuit pana in zilele noastre. Interioarele caselor sunt pictate in mod unic cu desene berbere complicate. Folosind vopsea rosie pe pereti albi si decorate cu ornamente suspendate.

 In 1860, cand prosperitatea resurselor rutelor comerciale transsahariene a slabit, Ghadamesul a intrat sub protectia orasului Tripoli si, desi a trecut printr-o serie de alte dominatii si a fost grav avariat in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, apartine si astazi Libiei. Are intre sapte si zece mii de locuitori, populatia fiind alcatuita din berberi. Acestia au inceput insa parasirea treptata a zonei, dar din 1970 guvernul a construit noi case in afara orasului. In timpul verilor toride, oamenii se intorc in vechile case care le ofera o protectie mai buna impotriva caldurii.

 In ciuda vicisitudinilor istorice, Ghadames – cea mai veche asezare locuibila din Sahara, a ramas permanent in picioare ca o dovada a puterii de rezistenta si a dragostei de viata a berberilor.

IRINA STOICA