Otetul, leac multimilenar

marşi, 14 martie 2006

Un remediu mai vechi decat ne imaginam este apreciat mai degraba drept un bun aliment si cam atat. Vorbim despre otet si-n primul rand despre cel obtinut din mere. Antichitatea cunostea si se folosea din plin de virtutile profilactice si tamaduitoare ale diverselor sortimente de otet.

De altfel, inca din vremurile biblice se stie ca acest produs se utiliza ca pansament cicatrizant, in cazuri de rani deschise si de lovituri grave. Pentru a-i diversifica si a-i intensifica efectele curative, anticii il amestecau cu diferite plante. In jurul anului 400 i.Chr., insusi Hippocrate, „parintele medicinii”, se folosea de otet pentru a-si ingriji pacientii. Exista informatii ce pun in legatura otetul chiar si cu unele... campanii militare. Astfel, datorita unor calitati la care ne vom referi mai jos, acesta ar fi fost utilizat de Hannibal, in timpul celebrei expeditii peste Alpi si al marsului asupra Romei. Mult mai tarziu, otetul si-a dovedit calitatile de exceptie in cadrul Razboiului de Secesiune, din Statele Unite. Dar sa vedem si de ce.

Pentru a ne bucura de virtutile terapeutice ale otetului, trebuie sa-l introducem in regimul cotidian. Acestea sunt datorate continutului ridicat de aminoacizi esentiali, de vitamine, de minerale si de enzime cu efect pozitiv asupra organismului. Unii terapeuti merg pana la a considera ca otetul de mere (si miere) este un panaceu universal, in sensul ca toate calitatile marului se afla concentrate intr-o lingurita de asemenea lichid. Datorita lor, s-au identificat pana in prezent sute de moduri de utilizare pentru combaterea microbilor, alungarea durerilor, imbunatatirea starii de sanatate, dar si pentru curatarea si degresarea spatiului vietii noastre cotidiene.


 - Combaterea microbilor s-a remarcat indeosebi in cazuri de dureri in gat, tuse (efect calmant), ca si in distrugerea microbilor din hrana.
 - Eliminarea durerilor se refera la: stimularea unei mai bune circulatii la nivelul picioarelor; tratarea durerilor articulare; calmarea arsurilor produse de soare si a altor tipuri de arsuri ale pielii; eliminarea durerilor de picioare, din zona inferioara; stoparea sughitului; vindecarea contuziilor si a urticariei; calmarea durerilor produse de intepaturile de insecte; eliminarea bataturilor si a iritatiilor produse, de exemplu, la degetele picioarelor, in urma folosirii unor incaltari necorespunzatoare.
 - Mai multa sanatate, cu ajutorul naturii, prin: controlul poftei de mancare; atenuarea asa-numitelor „pete de imbatranire”, care-si fac aparitia pe pielea unor persoane varstnice; protejarea pielii impotriva efectelor soarelui prea puternic; ameliorarea sanatatii parului si eliminarea matretii; calmarea oboselii musculare; protejarea si chiar „intinerirea” pielii.


 Cercetarile demonstreaza ca otetul contine o cantitate apreciabila de glucide, ca si o buna doza de fibre alimentare utile organismului. Atunci cand acest preparat este fabricat pe baza de mere proaspete, netratate chimic, contine si suficient de multa pectina, de asemenea utila corpului nostru. Pectina intrata in aparatul nostru digestiv formeaza legaturi cu colesterolul, apoi il stimuleaza pe acesta sa iasa din organism. Procesul este foarte important, in ce priveste starea noastra de sanatate, deoarece cu cat nivelul colesterolului este mai scazut, cu atat exista mai putine riscuri de tulburari cardio-vasculare.


 Precizarile de mai sus, extrem de succinte, nu vor decat sa „resusciteze” ideea ca otetul natural suta la suta, utilizat in mod judicios si consecvent, poate fi si un remediu redutabil impotriva a numeroase tipuri de afectiuni. Nu e deloc nepotrivit sa amintim ca, odinioara, in satele romanesti existau instalatii speciale care prelucrau merele, in scopul obtinerii otetului. Produsul se realiza si in urma procesului de fermentatie a vinului sau a prunelor si de asemenea se faceau si diverse combinatii cu unele plante, menite sa aromatizeze ori sa adauge calitati suplimentare produsului final, ca, de exemplu: levantica, papadie, menta verde sau menta piperata, rozmarin, salvie, eucalipt.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU