Superapocalipsa

marți, 15 iunie 1999
  Cu multe secole înainte ca oamenii de stiinta sa poata evalua forme de distructie în Univers, implicit acelea care ar putea afecta planeta noastra, înteleptii biblici ne-au facut un scenariu aproape complet al iminentei prabusiri a Sistemului Solar. Ne aflam asadar în situatia de a gasi o forma de complementaritate între astronomie, cosmologie si versetele biblice despre "sfârsitul vremurilor".   Cu multe secole înainte ca oamenii de stiinta sa poata evalua forme de distructie în Univers, implicit acelea care ar putea afecta planeta noastra, înteleptii biblici ne-au facut un scenariu aproape complet al iminentei prabusiri a Sistemului Solar. Ne aflam asadar în situatia de a gasi o forma de complementaritate între astronomie, cosmologie si versetele biblice despre "sfârsitul vremurilor". Daca Apocalipsa restrânge evenimentele catastrofale în vederea reînnoirii lumii si a cerului, iata ca actualmente începe sa se vorbeasca mai des despre catastrofe care includ sfere cosmice mult mai ample...
     
       Unde înceteaza imaginatia...  
       
     Evident, ar fi cel mai simplu eveniment din "vecinatatea" noastra ca, într-o nefasta zi, Soarele sa-si dilate haotic învelisul plasmatic si sa "înghita" primele trei planete din sistem, trei între care se afla si Terra, în ordinea învecinarii ei cu astrul zilei. Ce ar însemna un fenomen de o asemenea amploare? Poate ca transformarea Pamântului într-un imens bulgare de fier. Gândul ne zboara la evenimentele noastre; la civilizatie, la constiinta, la viata care se naste si moare, la iubire si stiinta, cunoastere si progres, religie si idealuri... toate acestea, în momentul fatal, nu mai au nici un sens! Or, cum spunea un filozof al stiintei, "ce sens mai avem noi sau am avut daca într-un accident cosmic ne dam seama ca nu mai exista nimic care sa ne pastreze memoria, amintirea ca am fost, si devenim lipsiti de sens?" Fatalismul englezului J.D.Bernal este cu atât mai deprimant cu cât savantul s-a ocupat chiar cu "Stiinta în istoria societatii". Dar cu câteva decenii în urma, autorul nu avea motivele de azi la îndemâna, celebrul telescop Hubble nu descoperise înca senzationala si catastrofala realitate cosmica, azi foarte discutata de generatiile de astrofizicieni. Telescopul Hubble a vazut cu "ochii sai tehnologici" ciocnirea dintre doua galaxii; este cu neputinta sa ne imaginam un spectacol ceresc de o asemenea anvergura. Cu ce cuvinte l-am putea descrie? Cum sa cuprinzi în cuvinte ciocnirea dintre sute de miliarde de corpuri ceresti, planete si stele, sisteme solare? Este adevarat ca evenimentul a avut loc la o distanta de 63 de milioane ani lumina de noi. Dar si noi traim într-o galaxie, asadar, daca este "naturala" ciocnirea între doua galaxii, înseamna ca si Calea Lactee s-ar putea ciocni, de pilda, de Andromeda! De fapt acesta este un proiect, posibil oricând, al Superapocalipsei. Oameni fiind, nu vom rasufla mai usurati stiind ca în urma cosmicei ciocniri se nasc, iarasi, miliarde de stele, miliarde de sisteme solare si, evident, o "noua ordine cosmica"...  
       
     Surorile vulnerabile  
     Aflate în vecinatate conflictuala potential si teoretic, între galaxia noastra si legendara Andromeda poate interveni oricând un "conflict" prin care ambele se spulbera pentru a da nastere altei creatii cosmice si, probabil, altor fiinte inteligente care vor boteza planetele lor si vor cunoaste galaxia, alta, din vremea lor. Acea vreme poate veni. Calea Lactee si Andromeda au pornit de mult una spre alta. Ele calatoresc în Cosmos parca în ideea programatica de a se regasi! Regasindu-se, se vor distruge reciproc fara sa le pese ca exista în pântecul lor fiinte inteligente, viata, civilizatii. Se apropie "surorile" galactice cu nu mai putin de 500000 de kilometri pe ora! Chiar daca unghiul sub care se produce aceasta apropiere ramâne înca pentru oamenii de stiinta necunoscut, totusi când si aceasta cunoastere va fi stapânita, s-ar putea sa nu mai fie nevoie de ea. Atunci, cine stie când, nu va mai avea nici o importanta ca între cele doua galaxii distanta este de 2,2 milioane ani lumina... totul va fi sters, anulat, iar Superapocalipsa va fi devenit deja punctul zero în Univers, de la care, sa speram, si Cosmosul si fiintele inteligente de atunci vor cunoaste acea stare despre care ne vorbesc de mii de ani sfintii!