Mănăstirea Sâmbăta de Sus
luni, 26 iulie 1999
  
     Aflat la poalele Muntilor Făgăras pe valea râului Sâmbăta, acest locas de rugăciune si reculegere este cunoscut si sub numele de "Mănăstirea Brâncoveanu". În 1654, boierul Preda Brâncoveanu intrase în stăpânirea satului si mosiei respective si înăltase aici o biserică de lemn.   
     Aflat la poalele Muntilor Făgăras pe valea râului Sâmbăta, acest locas de rugăciune si reculegere este cunoscut si sub numele de "Mănăstirea Brâncoveanu". În 1654, boierul Preda Brâncoveanu intrase în stăpânirea satului si mosiei respective si înăltase aici o biserică de lemn. Pe locul acesteia, marele ctitor al Țării Românesti, care a fost Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a ridicat în 1696 o biserică în piatră. Era o perioadă tulbure din istoria Transilvaniei trecută sub stăpânirea Habsburgilor (1683), când românii luptau din greu pentru salvarea credintei lor ortodoxe, persecutiile religioase făcând mii de victime. Mănăstirea Brâncoveanu scăpase de distrugerea la care au fost supuse 150 de mănăstiri, dărâmate cu tunurile de generalul vienez Bukow. După uciderea la Constantinopol a lui Constantin Brâncoveanu si a fiilor săi, în 1714, autoritătile au tinut cont de mostenitoare, Doamna Maria, si apoi de un nepot al domnitorului, rămas în viată. În 1785 însă, generalul Preiss dărâmă mănăstirea din ordinul Vienei, la cererea administratiei catolice. Chiliile sunt distruse iar biserica este lăsată să se ruineze. Vreme de 150 de ani se fac multe încercări de restaurare, iar în 1922 domeniul pe care se află biserica si ruinele celorlalte constructii anexe intră în posesia Mitropoliei de Sibiu. În 1926, mitropolitul dr. Nicolae Bălan, considerat cel de al doilea ctitor al mănăstirii, începe lucrările de restaurare, sfintirea făcându-se în 1926, după război. Mănăstirea se încadrează în stilul brâncovenesc, cu decoratii în piatră în jurul usilor si ferestrelor, cu pilastri sculptati, cu un brâu de cărămidă în zimti, cu acoperis de sindrilă si turlă octogonală. Biserica, în formă de cruce, cu interiorul împărtit în: altar, naos, pronaos, pridvor, a păstrat pictura veche, nouă fiind numai cea din pridvor. Intrarea se face printr-o usă masivă de stejar, deasupra căreia se află pisania în piatră. La 200 de metri de biserică a fost reconstruită în aceeasi perioadă clopotnita, adăpostind cinci clopote lucrate la Viena. Între 1976-1977 s-a împrejmuit întreaga incintă, s-a restaurat paraclisul brâncovenesc din lemn de stejar. Lângă fântâna "Izvorul Tămăduirii", cea mai veche piesă de aici, restaurată de mitropolitul Nicolae Bălan, s-a ridicat acum un baldachin sculptat în lemn, si în aceeasi perioadă a fost extins altarul din pădure, unde se fac slujbe în aer liber. Cel de al treilea ctitor, dr. Antonie Plămădeală, mitropolit al Transilvaniei, Crisanei si Maramuresului, a rezidit din temelii incinta făcând reparatii capitale la vechea biserică. În ziua Adormirii Maicii Domnului, la 15 august 1993, s-a sfintit noua biserică ce poartă hramul Sfintilor Martiri Brâncoveni - domnitorul Constantin Brâncoveanu, ginerele si cei patru fii ai săi: Constantin, Radu, Matei si Stefan care au murit fără să abjure credinta străbună si au fost canonizati la 21 iulie 1992. Atelierul de pictură pe sticlă si muzeul mănăstirii aduc un plus de frumusete acestui sfânt locas, dovadă a unitătii si credintei poporului nostru.