Considerat de contemporani dar si de istoricii moderni „ultimul dintre romani”, generalul Flavius Aetius a salvat Imperiul Roman de Apus de la distrugere, prelungindu-i agonia cu câteva decenii. Nascut in Moesia, dintr-o mama italiana si un tata scit sau german, Aetius a avansat rapid in cariera militara, gratie curajului si priceperii sale, petrecându-si multi ani ca ostatic la curtea regelui got Alaric si la cea a hunului Rugila, tatal lui Atilla. Aceasta perioada ii va fi de folos mai târziu, el deprinzând astfel tactica de lupta a barbarilor. In 425, Aetius a fost numit Magister militum pentru Galia (comandant suprem al trupelor de aici) si regent pentru imparatul Valentinian III, pe atunci un copil.
Timp de sapte ani, Aetius a asigurat ordinea la fruntariile nordice ale imperiului, batându-i pe vizigoti la Arles si respingând toate atacurile triburilor germanice de peste Rin. Cea mai mare provocare a aparut in 451, când o uriasa hoarda de huni a invadat Galia. In fruntea unei coalitii formate din romani, alani, vizigoti si burgunzi, Aetius a obtinut o stralucita victorie. Drept rasplata, imparatul a acordat mâna fiicei sale, Placidia, fiului lui Aetius, Gaudentius, desii ambii insuratei erau minori. Convins de camarila de care se inconjurase ca Aetius incearca, tocmai fiindca acum erau inruditi, sa-l rastoarne de pe tron, Valentinian III a poruncit ca generalul sa fie asasinat. Responsabilii morali ai acestei crime au fost sambelanul Heraclius si senatorul roman Peronius Maximus. Pe 21 septembrie 454, in timp ce curtea era adunata la Ravenna, spre a discuta unele chestiuni financiare, Valentinian a avut o disputa cu Aetius si, fara sa stea prea mult pe gânduri, l-a ucis cu pumnalul pe generalul dezarmat. Unul dintre curteni, Sidonius Apollinaris a avut curajul de a-i replica suveranului: „Stapâne, nu stiu ce motive ai avut sa faci asta, dar cred ca ai actionat ca un om care tocmai si-a taiat mâna dreapta cu cea stânga.” La putin timp dupa aceea, pe 16 martie 455, nesabuitul Valentinian va cadea si el victima unui atentat pus la cale de intrigantul Maximus, soldatii din garda, credinciosi amintirii lui Aetius, refuzând sa intervina, pentru a-l apara.