Din tainele vindecarilor spontane

joi, 05 aprilie 2007

 Ne aflam in Saptamana Mare a crestinilor, perioada a anului cand de obicei spiritul religios inregistreaza accente sporite. Credinta autentica are insa o dimensiune relativ constanta, indiferent de momentul de referinta. Pe ea se bazeaza si mecanismul misterios al asa-numitelor vindecari spontane considerate si miracole, raportate de obicei la atingerea unor obiecte de cult (icoane, sfinte moaste etc.).

Fenomenul nu se limiteaza insa la lumea crestina. Un motiv in plus pentru ca medicina, in general stiinta, sa incerce dezlegarea problemei si - de ce nu? - utilizarea miraculosului in folosul omenirii.

Pascal - avocatul miracolelor

Privitor la vindecarile spontane, o contributie majora la recunoasterea lor a avut-o savantul Blaise Pascal. In 1656, nepoata sa Marguerite suferea de mult timp de un abces cronic, care ii afecta nasul si ochiul stang. Infectia ii putea fi fatala. Atunci, ea a avut sansa de a atinge un fragment din coroana de spini a lui Iisus, pastrata la Catedrala Notre-Dame din Paris. In foarte scurt timp, evolutia maladiei s-a intrerupt de la sine, ulterior survenind vindecarea, spre stupefactia generala.

La vremea respectiva, recunoasterea unui miracol presupunea indeplinirea a trei conditii: demonstrarea faptului ca vindecarea a avut loc; stabilirea faptului ca aceasta nu putea fi obtinuta prin mijloace naturale; aratarea faptului ca imprejurarile in care s-a petrecut miracolul lasa clar sa se vada ca el a avut loc. Iar greutatea cuvantului unui savant de talia lui Pascal nu lasa loc pentru nici un fel de indoiala, in cazul relatat.

Explicatiile rationale intarzie

Vorbim despre vindecari de senzatie (desi miracolele acopera o arie de domenii mult mai vasta), intrucat acesta sensibilizeaza cel mai mult fiinta umana. Nu trebuie omis nici faptul ca Biserica insasi este extrem de circumspecta atunci cand se pune problema recunoasterii ca atare a unui miracol. La faimosul sanctuar de la Lourdes - unde Sfanta Fecioara i s-a aratat Bernadettei Soubirous in 1858 - comisiile formate din oameni de stiinta si teologi au recunoscut doar 67 de asemenea vindecari, in 150 de ani.

Totusi, in ultimul secol au fost contabilizate 1574 de vindecari spontane in intreaga lume, dintre care peste 70% se refera la diferite forme de cancer! Incercarile de a stabili criterii in masura sa indice un fir rosu al problemei, spre o cale asa-zicand rationala, nu au avut sorti de izbanda. Desi, pe de alta parte, exista elemente ce indica in realitate un numar incomparabil mai mare de cazuri rezolvate, decat cel inregistrat oficial. Statisticile sugereaza doar un avantaj de partea feminina - 80%, explicat prin credinta mai profunda a femeilor. Varstele celor vindecati - intre 2 si 64 de ani; provenienta sociala - de la burghezi, militari si preoti, la agricultori si muncitori; nationalitatea - francezi, italieni, belgieni, germani...

Orice boala se vindeca

Recunoscut sau nu, e clar ca fenomenul nu se refera la vindecarea anumitor boli, in general, ci la cazuri particulare, chiar daca factori speciali indica o pondere sau alta. Numai la Lourdes, 49 de miracole din 67 s-au petrecut datorita apei din grota Massabielle (folosita pentru comprese, pentru imbaiere sau bauta), altele in timpul slujbelor religioase, al binecuvantarii bolnavilor, dar si in timpul sau dupa rugaciuni izolate. Interesant e ca nu toti acestia au facut pelerinaj la locul aparitiei Sfintei Fecioare, iar dintre pelerini nu toti au ajuns sa atinga sanctuarul.

Dintre maladiile vindecate spontan aici, mentionam aleatoriu: tuberculoza; afectiuni organice, de la gangrene la flegmon cu fistule; reumatism vertebral; cancer de col uterin; scleroza in placi; boala lui Hodgkin; paralizii ale membrelor; blefarita cu ectropion bilateral (boala oculara considerata nevindecabila); hemiplegie; surditate; probleme renale, cardiace etc. Se remarca faptul ca toate vindecarile au survenit rapid si nu au lasat sechele. Practic, de pe lista intocmita de medici si teologi, doar bolile mentale lipsesc, insa cu o rezerva legata totusi de vindecarea depresiilor.

Rugaciunea, in laboratoarele stiintei

Un test realizat la intamplare in SUA (fara stabilirea riguroasa a unor elemente de reper bine precizate), pentru a se vedea daca rugaciunea la distanta are vreo influenta asupra starii bolnavilor, a dat rezultate neasteptate. Pe scurt, intr-un grup de pacienti pentru care s-au rugat mai multi calugari, au existat considerabil mai multe vindecari decat in grupul pentru care nu s-au facut rugaciuni. Evident, reactia opozantilor a venit imediat, punandu-se chiar problema existentei lui Dumnezeu care ar fi dovedita daca este asociata cu vindecarile spontane.

Lucru negat de respectivii cercetatori, nu doar contestatari ai eficacitatii rugaciunii, ci si sustinatori ai unei... nocivitati a acesteia. Toate argumentele fac apel la cunoasterea pe cale stiintifica, ignorandu-se cazurile reale, confirmate, insa ramase neexplicate de stiinta. Este momentul sa amintim aici si nenumaratele cazuri similare inregistrate in Romania, dar din pacate neabordate serios de cercetatori, tratate cu destula prudenta de Biserica Ortodoxa (acuzata cu virulenta de „obscurantism”) si mediatizate cel mult sub semnul senzationalului ieftin ori al ironiei la fel de ieftine.

In realitate, pe teritoriul tarii noastre exista foarte multe icoane, cruci, sfinte moaste si alte asemenea elemente ce apartin de credinta, numite simplu „facatoare de minuni”, argumentele venind insa din randul oamenilor asa-zicand simpli. Probabil mai avem mult de asteptat pana la validarea lor oficiala.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU