Ecoterapia - la vanatoare de zgomote

miercuri, 09 mai 2007

 Strigate, muzica la volum maxim, circulatie rutiera, sirene, utilaje de tuns iarba, de spart asfaltul, de turnat betoane, dispozitive sonore antifurt... Orasul pare a se fi transformat intr-un mic infern sonor. Poluarea fonica are efecte ireversibile asupra sanatatii noastre, totusi –  desi pare de nestavilit – poate fi limitata. Cel putin, asa afirma cei ce au studiat fenomenul, constienti fiind ca nu poate fi inventat nici un medicament-minune, care sa ne vindece de „boala zgomotului”.

Afectiuni iremediabile

Studii realizate in tarile occidentale indica o stare de fapt cel putin grava: 54% din locuitorii oraselor (si sa nu uitam ca urbanizarea e un proces din ce in ce mai accelerat) se declara afectati de zgomotul care poate genera numeroase probleme de sanatate: deficiente auditive, accelerarea ritmului cardiac, cresterea tensiunii arteriale s.a.m.d. In acelasi timp, poate fi afectat sistemul neuro-muscular, favorizand insomnia, stresul, lipsa de concentratie. Mai mult decat atat, un nivel sonor care depaseste 80 de decibeli (dB) poate determina o agresivitate sporita.

In contextul semnalat, un lucru extrem de ingrijorator trebuie cunoscut, si anume ca, la zgomot puternic, celulele nervoase auditive nu se regenereaza. Capitalul cu care intram in lume la nastere il vom gestiona toata viata, asa ca – de-a lungul timpului – el se poate uza sau pur si simplu va fi distrus prin violentele sonore. Se intelege ca, daca ne raman mai putine asemenea celule, vom auzi din ce in ce mai slab.

Urechea are si ea limite...

Auzul nostru poate tolera sunete intre 0 dB (pragul de audibilitate) si 140 dB (la 150 dB, se produc raniri ale urechii interne). Confortul acustic ideal este de 30 dB, iar senzatia certa de jena apare de la 60 dB. Intre limitele precizate, putem mentiona nivelul de 45 dB (corespunzator unui murmur), 54 dB (zgomotul produs de amestecul vocilor intr-o adunare), 80 dB (trecerea unui autoturism pe strada), 120 dB (motorul unui avion cu reactie – prag de la care se instaleaza durerea).

Se considera ca un zgomot mai slab, dar repetat si permanent, e suportat mai greu de ureche, decat unul puternic si de scurta durata. Imaginati-va ce inseamna atmosfera sonora din salile de discoteci sau „auditiile” non-stop de muzica asa-zisa moderna, cu castile introduse in urechi. Aici, pentru amatori, se face o precizare: e de preferat sa se utilizeze castile care acopera intregul pavilion al urechii, decat cele miniaturizate, deoarece in primul caz izolatia fonica partiala determina un volum mai scazut al muzicii ascultate si deci risc mai mic de afectare a urechii.

Tratamente casnice

Puteti urmari in caseta alaturata alte cateva repere comune privitoare la decibelii nostri cei de toate zilele, pe care ii suportam mai mult sau mai putin linistiti (sic!). Si, pentru ca spuneam ca nici un tratament medical nu poate vindeca boli ale societatii, ale civilizatiei industriale, nu ne ramane decat sa luam aminte la ele si sa cautam remedii de alt tip.

Cum ar fi ceea ce am numit „tratamente casnice”: gesturi si actiuni simple, care aproape ca nu ne costa nimic, in schimb releva un anume respect fata de noi insine, de cei din jur, de sanatatea tuturor. De pilda, la instalarea unei masini de spalat rufe sau a unui refrigerator, se vor regla foarte bine piciorusele menite sa atenueze vibratiile si deci zgomotele. Fata de zgomotele din exterior, ne putem proteja partial cu ajutorul deja faimoaselor „termopane”, dar e bine sa stim si ca peretii mai grei, mai masivi (beton) izoleaza fonic mai bine decat cei din caramida perforata.

In ultimul timp, se utilizeaza tot mai frecvent peretii dubli, cu material izolator intre ei (vata de sticla, polistiren expandat), insa orice fisura, chiar si o priza montata pe peretele exterior al locuintei permite patrunderea zgomotelor cu forta mai mare. Probleme ale firmelor de constructii? De fapt, in primul rand sunt problemele noastre, pe care e bine sa le privim cu toata seriozitatea, fie si numai pentru a ne proteja sanatatea.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU