Biserica cu Sfinti

luni, 04 octombrie 1999

     Numit si "Biserica cu Sibile", acest sfânt locas din Bucuresti a fost înãltat la sfârsitul secolului al XVII-lea prin strãdania preotului Fiera (sau Fierea) si a fiului sãu Panã. Biserica a fost închinatã Mitropoliei la 15 februarie 1696.
     Numit si "Biserica cu Sibile", acest sfânt locas din Bucuresti a fost înãltat la sfârsitul secolului al XVII-lea prin strãdania preotului Fiera (sau Fierea) si a fiului sãu Panã. Biserica a fost închinatã Mitropoliei la 15 februarie 1696. În 1728, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1715-1716 si 1719-1730) biserica este reziditã de Daniil, mitropolitul Tãrii Românesti, domnitorul apãrând printre ctitori în tabloul votiv. Cutremurul din 1838 a avariat grav constructia, care fusese deja serios marcatã de trecerea timpului. Refãcutã în mai multe rânduri, ea nu este lãsatã sã cadã în ruinã, cele mai serioase reparatii fiind executate cu minutie deosebitã, între 1912-1931, sub conducerea arhitectului Grigore Cerkez. Înscrisã în planul obisnuit, treflat cu turla pe naos si clopotnita pe pronaos, biserica are pridvorul sustinut pe stâlpi din zidãrie de cãrãmidã si arcade în acoladã frântã. Fatadele sunt împãrtite în douã registre printr-un brâu cu profil pronuntat, format dintr-un tor lat între douã profile plane. Ambele registre sunt decorate cu arcade oarbe, polilobate si cu vârf în acoladã. Registrul superior are firide duble, fãrã stâlpisori intermediari. În aceste firide sunt pictati filosofii greci ai antichitãtii, cãrora oamenii le-au spus în mod ciudat "sfinti". Alãturi de acestia se gãsesc figuri de sibile, de unde si numele bisericii. Ferestrele au ancadramente de piatrã sculptatã în stil brâncovenesc. Mai bãtrânã de trei secole, "Biserica cu Sfinti" stã mãrturie a credintei si înaltei pretuiri pe care locuitorii tãrii au acordat-o marilor valori universale.