Interesul Uniunii Sovietice pentru fenomenul OZN

miercuri, 26 martie 2008

 În fosta Uniune Sovietica, investigarea „fenomenelor aeriene neexplicate” (FAN), a fost desfasurata cu seriozitate. Azi stim, de pilda, ca, în ianuarie 1980, Ministerul Apararii al URSS a emis reglementari cerand sa i se raporteze neîntarziat „orice fenomen inexplicabil, exotic, extraordinar”, inclusiv observatii OZN.

Rapoartele ajungeau la o comisie condusa de Dr. Iurii Platov, de la Academia de Stiinte, si Col. Boris Sokolov, de la Ministerul Apararii. Au fost de fapt doua echipe, una civila si una militara, care au examinat împreuna, în urmatorii 13 ani, circa 3000 de rapoarte, asupra a circa 400 de evenimente individuale. S-a spus ca multe dintre observatii erau probabil experimente militare secrete, inclusiv lansari sau recuperari de sateliti, rachete, baloane meteorologice etc. dar au fost si destule observatii care nu puteau fi explicate în nici un fel.

Conform declaratiilor colonelului în retragere Iurii Sokolov, în spatiul ex-sovietic „au existat 40 de cazuri în care pilotii au întalnit OZN-uri. La început li s-a ordonat sa le intercepteze si sa le doboare. Cand pilotii s-au angajat în urmarire, OZN-urile au accelerat, pilotii au pierdut controlul si avioanele s-au prabusit. Aceasta s-a întamplat de trei ori, iar în doua dintre ele pilotul si-a pierdut viata. Dupa aceasta pilotii au primit ordin sa observe obiectul, dar sa schimbe directia si sa se îndeparteze s...t În mod hotarat, pilotii au perceput OZN-urile ca un pericol”. Sokolov a mai adaugat ca „militarii erau interesati de OZN-uri inclusiv datorita credintei ca daca vor descifra secretele OZN-urilor, vor putea castiga competitia cu potentialii inamici, prin încorporarea acestor tehnologii”.

În 1989 a fost creat un „Comitet OZN” sub egida Societatii Unionale de Stiinta si Inginerie, la care în 1990 s-a alaturat un centru intersectorial de cercetari ufologice (SOYUZUFOSENTR), care coordona raportarile. Acest centru avea statutul de Institut subordonat Academiei de stiinte a URSS si a fost condus de Dr. Vladimir G. Ajaja, un eminent cercetator, care lucrase anterior în domeniul submarinelor. A fost organizata si o scoala, pentru a studia „ufologia ca o stiinta a obiectelor zburatoare neidentificate, a relatiei lor cu Universul si în particular cu biotehnosfera pamanteana.

Cursul, care dura zece saptamani, se ocupa de observarea, caracteristicile, si de aspectele astronomice si psihofizice ale problematicii.” Institutul a realizat aparatura dedicata urmaririi fenomenului, de pilda pentru fotografii în radiatii infrarosii sau ultraviolete. Se pare ca s-au obtinut imagini inexplicabile, incluzand „sfere speciale, figuri de umanoizi”. Daca aceste imagini exista într-adevar, ele nu au fost publicate niciodata. Anumite teorii, conform lui Ajaja, atribuie aceste imagini „manifestarii unor substante a caror natura e putin cunoscuta în prezent. Aceasta substanta poate fi capabila sa formeze materie organica si sa devina vizibila temporar ochiului uman”.

În 1990, în cadrul Academiei de Aviatie Militara, s-a format Asociatia Ufologica Unionala, sub conducerea generalului maior de aviatie Pavel Popovici, pilot cosmonaut. Tot în 1990, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului numeroase documente si fotografii de OZN-uri.

În 1991, generalul N.A. Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB, a pus, oficial, la dispozitia Uniunii asociatiilor ufologice din URSS (presedinte cosmonautul Pavel R. Popovici) un dosar de 124 de pagini intitulat „Cazuri de observatii a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990”. În scrisoarea însotitoare se afirma ca KGB nu a fost preocupat în mod expres de studiul OZN-urilor, dar a primit numeroase astfel de rapoarte de la persoane particulare sau diverse agentii.

Rapoartele proveneau, în majoritatea lor, de la piloti militari sau de la personalul aeroporturilor, ori sunt transcrieri de pe banda de magnetofon a unor conversatii. Multe documente se refera la semnalari de obiecte zburatoare care n-au putut fi explicate nici ca fenomene naturale nici ca rezultate ale activitatii umane. Formele acestor obiecte (disc, trabuc etc.), dimensiunile, luminile însotitoare, manevrele, viteza, influenta asupra motoarelor etc. corespund foarte bine cu cele din alte zone, de pilda cu cele din documentele Blue Book.

E drept ca descompunerea URSS-ului dupa 1990, coruptia, ca si alte motive, au facut ca unele documente referitoare la OZN-uri (ca si nenumarate contrafaceri) sa fie vandute, pe valuta forte, unor amatori. Desigur, este posibil ca unele dintre acestea sa fi servit, la fel ca în SUA, si unor manevre de dezinformare.

DAN D. FARCAS