Churchill si Stalin s-au interesat de fenomenul OZN

miercuri, 25 iunie 2008

 Dupa incidentele din 1947 armata americana si mai ales Air Force s-au aratat extrem de interesate si în acelasi timp extrem de discrete privitor la fenomenul OZN. Dar interesul fata de acest subiect nu a ocolit nici celelalte mari puteri. Între altii liderul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin si premierul britanic Winston Churchill au cerut si ei sa fie informati ce anume se petrece. Serghei P. Koroliov a fost unul dintre principalii artizani ai programului sovietic de rachete.

Mai multe dezvaluiri facute în anii optzeci si nouazeci, între care un articol din 13 august 1991, din ziarul Rabociaia Tribuna, semnat de academicianul Valerii Burdakov, afirmau ca în iulie 1947 (dupa alti autori, în 1948 sau chiar la începutul anilor 50), Koroliov a fost chemat de Stalin, sa se prezinte la sediul central al KGB, unde i s-au pus la dispozitie un mare numar de documente, în special americane, privind fenomenul OZN. Între acestea se aflau si documente despre obiectul prabusit la Roswell.

Stalin dorea ca omul de stiinta sa-i faca în trei zile un raport asupra acestui subiect. La termenul stabilit, Koroliov a prezentat în fata lui Stalin raportul cerut, în care mentiona ca fenomenul OZN este real, dar ca, dupa parerea sa, „farfuriile zburatoare” nu par sa fie o arma fabricata într-o alta tara si deci nu prezinta o amenintare la adresa Uniunii Sovietice. Se spune ca Stalin i-a multumit, adaugand ca parerea aceasta coincide cu a altor oameni de stiinta.

Dupa aceleasi surse, conducerea sovietica a consultat, în aceeasi perioada, si alti savanti eminenti, precum Igor V. Kurceatov, Mstislav V. Keldîs etc., care au ajuns la concluzii similare. Este de mentionat concordanta pozitiei lor cu cea cuprinsa în documentele, din aceeasi perioada, ale CIA, pe care nu este exclus ca rusii le cunosteau.

În articolul la care faceam referire, Valerii Burdakov afirma ca Serghei Koroliov a urmarit el însusi, în 1962, un OZN deasupra rampei de lansare a navelor cosmice de la Baikonur. Burdakov mai spunea ca a vazut personal un raport, întocmit de academicieni sovietici, la mijlocul anilor cincizeci, care cuprindea concluziile rezultate în urma examinarii unui obiect conic, evident artificial, dintr-un material cu structura cristalina, despre care s-a spus ca nu putea avea origine pamanteana.

Dupa spectaculoasele observatii de OZN-uri pe cerul capitalei americane (în 19 si 26 iulie 1952), primul ministru britanic Winston Churchill a cerut informatii, privind acest subiect, Ministerului Aerului si lordului Cherwell. Într-o minuta din 28 iulie 1952 Churchill scria: „Despre ce este vorba în toata tevatura asta cu farfuriile zburatoare? Ce ar putea sa însemne? Care este adevarul? As dori un raport, la o data care va convine”. Raspunsul pe care l-a trimis Cherwell, peste circa doua saptamani, era linistitor: toate observatiile OZN sunt fenomene naturale, aeronave, pasari, baloane, iluzii optice, halucinatii sau farse. Aceasta este si parerea americanilor.

Azi se stie ca autoritatile americane dispuneau, la momentul respectiv, de circa 1500 de rapoarte privind observatii OZN (mai exact de 843 pentru anii 1947-1951 si 1501 în tot anul 1952), dintre care Air Force recunostea ca 20% nu puteau fi explicate prin nimic cunoscut. Era imposibil ca britanicii sa nu fi cunoscut aceste concluzii.

În plus, asa cum recunostea colonelul de aviatie Harold B. Collins, care a fost director-delegat pentru informatii în cadrul Ministerului Aerului al Marii Britanii, între anii 1950-1953, englezii însisi dispuneau, în 1954, de un numar considerabil de rapoarte OZN, dintre care 35% au putut fi eliminate imediat, prin explicatii obisnuite, alte 25% aveau probabil o explicatie similara, iar 30% proveneau dintr-o singura sursa sau din mai multe dar putin credibile. În sfarsit, dupa Collins, „10% din rapoarte au avut un observator de specialitate, bine calificat, de exemplu piloti de încercare (...), s-au confirmat si din alte surse, erau convingatoare prin ele însele, dar nu am putut gasi nici o explicatie”.

Documentul trimis lui Winston Churchill era deci, voit sau nu, o dezinformare. A fost de altfel singurul document oficial, provenind de la armata britanica, în care se pretindea ca se cunosc explicatiile tuturor observatiilor OZN. În decembrie 1953 fortele aeriene britanice vor introduce o procedura stricta de raportare a observatiilor OZN, de catre personalul propriu, paralel cu obligatia de a nu discuta aceste observatii cu nimeni în afara oficialitatilor în drept.

DAN D. FARCAS