Îngerii coborau din OZN-uri?

vineri, 15 august 2008

 În episoadele precedente am evocat mai multe paralele între fenomenul OZN si aparitiile sfinte, cele relatate în vremurile noastre ori în Biblie. O astfel de paralela exista si între entitatile care aparent populeaza OZN-urile si fiintele supranaturale din aparitiile sfinte, de pilda îngerii.  În rapoartele privind „întâlnirile de gradul IV” cu OZN-uri, martorii spun ca au întâlnit fapturi din mai multe „rase”. Cel mai des se semnaleaza „cenusiii” înalti de 1-1,20 metri (cu un sef de 1,50 metri), având capul foarte mare, lipsit de par, ochii imensi si negri, nas si urechi aproape inexistente, gura doar o taietura etc. Martorii au mai vorbit de entitati „reptiloide”, „insectoide” etc.

Dar s-a raportat foarte des si o rasa a asa-zisilor „nordici”. Acestia poseda o înfatisare umana, pot levita, sunt înalti uneori de 2,10-2,30 metri, au plete lungi blonde sau carunte si poarta robe albe pâna la glezne.  Investigatorul Don Worley scria în 1997 ca din 100 de cazuri de rapiri pe care le-a examinat personal, în 36 misteriosii rapitori aveau figuri perfect umane, prezentând o predilectie pentru proorociri catastrofice privind Pamântul si omenirea. Vizitatorii înalti „blonzi” seamana izbitor cu îngerii din vremurile biblice. Sa fie oare aceiasi, ori înruditi? Întrebarea poate soca, dar merita o examinare mai atenta.

Îngerii, prin traditie, seamana la înfatisare cu oamenii si calatoresc între Cer si Pamânt, pentru a transpune vointa Domnului în fapta. Dar, în opozitie cu imaginea din picturile religioase, nicaieri în Biblie îngerii nu sunt descrisi cu aripi, cu harfe ori cu aura în jurul capului. Îngerii trebuie desigur deosebiti de alte fapturi ceresti, cum ar fi heruvimii sau serafimii. Heruvimii sunt, dupa Dictionarul de mitologie generala al lui Victor Kernbach, fapturi zoomorfe zburatoare, înfatisate cu aripi, simbolizând, în epoca arhaica, fulgerele si norii.

Ei transporta în zbor pe Domnul într-o maniera care sugereaza o alcatuire tehnica. De exemplu: „când înaintau heruvimii, alaturi de ei înaintau si rotile; iar când heruvimii îsi deschideau aripile ca sa se înalte deasupra pamântului, rotile lor nu se învârteau ci doar se tineau de ei.” (Iezechiel; 10, 16). Nu cumva, în aceasta descriere, „aripa” era ceva mai apropiat de aripa avioanelor sau de paletele unui elicopter? Serafimii sunt tot fiinte zburatoare bizare, având „câte sase aripi: cu doua îsi acopereau fata, cu doua îsi acopereau picioarele si cu doua zburau” (Isaia 6; 2).

Raymond Fowler a analizat rapirile OZN succesive suferite de Betty Andreasson-Luca, publicând rezultatele în cinci volume, aparute de-a lungul a doua decenii. O parte din detalii au fost scoase la iveala prin lungi si repetate sedinte de hipnoza. În mai multe ocazii, ea declara ca s-a întâlnit cu niste creaturi înalte de 2,10-2,20 metri, îmbracate cu lungi camasi albe. Entitatile aveau înfatisare perfect omeneasca si plete blonde sau albe cazându-le pe umeri. Aceste fiinte pareau sa aiba o anumita autoritate asupra entitatilor mici si cenusii coborâte din cer cu nave de acelasi tip. În numeroase rapoarte asupra unor rapiri OZN, entitatile „înalte si blonde” par a fi din carne si oase si deosebit de puternice, ca în cazul Travis Walton; în altele sunt capabile sa se transforme în fapturi de lumina ori sa stea printre oameni fara a fi vazute.

În volumul Taken, Karla Turner reproduce cazul Pat X., mama de familie de 50 de ani. Ea a fost rapita de vizitatori mici si cenusii, dar a întâlnit si entitati înalte si albe. Întrebându-le „sunteti cumva îngeri?” rapitorii au raspuns „Da, dar nu suntem asa cum ati fost voi învatati”.

Pe lânga mesaje ecologice, antirazboinice, ori avertismente de tip apocaliptic, mai multor rapiti aceste aparitii le-au transmis – „noi veghem asupra copiilor nostri”. S-a semnalat, în acelasi context, si vindecarea unor infirmitati sau boli. De altfel, aparent dupa propriile lor declaratii, acesti ocupanti ai OZN-urilor par sa aiba rolul de îngrijitori (caretakers), gradinari, gardieni sau veghetori ai Pamântului, purtând de grija naturii, oricarei forme de viata, dar în primul rând omenirii. Ei ar avea în responsabilitate toata acea parte din Univers în care activitatile umane, scapate de sub control, ar putea cauza neajunsuri. Am evocat în acest sens, la momentul potrivit, curiozitatea cu care OZN-urile urmaresc centralele atomice, ori depozitele de arme nucleare.

DAN D. FARCAS