Super civilizatiile

miercuri, 18 februarie 2009

 Intr-o estimare facuta într-un episod anterior am ajuns la concluzia ca în Calea Lactee s-ar putea gasi cateva sute de civilizatii care au avut sansa si întelepciunea de a supravietui milioane de ani. Daca unii vor spune ca am fost prea optimisti, reamintesc ca aceasta estimare am facut-o doar pentru o singura galaxie – a noastra, dar în Univers exista 100 miliarde de galaxii asemanatoare. În plus, avem motive serioase sa credem ca, în afara Universului accesibil observatiei noastre, exista si alte lumi, poate „paralele”, poate cladite pe alte stari de agregare ale materiei s.a.m.d.

Varsta Universului observabil este de circa 13 miliarde de ani, socotiti de la faimosul „Big Bang”. Soarta noastra, de atunci pana azi a fost ca un imens joc de noroc, în care zarurile erau conjuncturile si catastrofele cosmice. În marea extinctie de acum 65 milioane de ani au disparut specii care atunci erau mai aproape de o fiinta inteligenta decat stramosii nostri. Multi se întreaba – daca nu ar fi fost acea catastrofa – cum ar fi aratat creatorii civilizatiei tehnologice pamantene. Nu cumva ar fi descins din dinozauri?

Soarele nostru, înconjurat de planete pietroase, continand multe elemente grele, are varsta de 5 miliarde de ani. Dar în Galaxie exista multe stele asemanatoare, unele avand chiar si varsta de 10 miliarde de ani. Ca un exemplu, Zeta1 si Zeta2 Reticuli, doua stele aflate la 37 ani-lumina de noi, sunt de acelasi tip cu Soarele dar mai batrane decat el cu un miliard de ani. În preajma acestora, viata, ca si o prezumptiva civilizatie, puteau deci sa apara cu un miliard de ani înaintea celor de la noi. Daca pe Pamant, materia si viata au avut nevoie de 13 miliarde de ani, de la „Big Bang” pana la zborul cosmic, pe o alta planeta acelasi drum putea fi parcurs în doar 12 miliarde de ani, sau chiar mai repede.

Daca cele cateva sute de civilizatii din galaxia noastra s-au nascut, toate, într-un ritm uniform, începand abia de acum un miliard de ani, ar rezulta ca s-au nascut, în medie, una la 2-3 milioane de ani. Iata care este deci – ca ordin de marime – distanta „normala” în timp dintre doua civilizatii vecine. Cat despre cea mai veche supercivilizatie, ea a aparut probabil pe vremea cand pe Pamant existau doar fiinte unicelulare, daca nu cumva cu mult înainte. Dar într-un rastimp de milioane de ani, fiecare civilizatie tehnologica – asa cum am mai spus-o si într-un episod anterior – se va fi transformat în altceva – în ceva pentru care putem folosi numele de supercivilizatie (alti autori prefera termenul de hipercivilizatie). Ei nu ar mai semana în nici un fel cu cliseele din povestirile noastre SF.

Asadar, desi distanta medie între leaganele a doua supercivilizatii din Galaxia noastra este de ordinul miilor de ani-lumina, în mod paradoxal, nu aceste distante ne despart cel mai mult, ci cele în timp. În aceasta imensa prapastie de timp, poate de sute de milioane de ani, între supercivilizatiile timpurii si omenirea pamanteana, sta cheia raspunsului la cele mai multe dintre problemele destinului nostru cosmic.

Celebrul scriitor SF Arthur C. Clarke scria: „O tehnologie suficient de avansata nu poate fi deosebita de magie”. Aceasta observatie este valabila chiar si pentru o diferenta de numai cateva sute sau cateva mii de ani. Dar de cea mai veche supercivilizatie ne despart nu cateva mii ci probabil peste un miliard de ani. Stramosul nostru acum un miliard de ani era un viermisor. În urmatorul miliard, evolutia – sprijinita de tehnologie – ar putea fi mult mai rapida. Putem fi siguri deci ca în sute de milioane de ani de evolutie, Inteligentele Cosmice vor fi descoperit si alte legi ale naturii decat cele pe care le stim noi, alte dimensiuni ale realitatii, alte stari de agregare ale materiei.

Ei însisi trebuie sa arate cu totul altfel decat aratau în stadiul de „civilizatie tehnologica”. Vitezele cu care circula informatia lor este desigur mult mai mare decat cea a luminii. Chiar spatiul si timpul nu mai au pentru ei aceeasi relevanta ca pentru noi; poate nemurirea si-o traiesc simultan în toate timpurile; poate nu mai exista ca indivizi ci doar ca parti ale unei constiinte universale de pe un alt taram. Aici, nu putem face decat presupuneri...

În consecinta, reprezentantii unei supercivilizatii ar putea fi chiar acum, aici, langa noi, imateriali si invizibili, fara ca noi macar sa ne dam seama. Iar daca s-ar manifesta, aceste manifestari le-am lua drept magie... desigur, cu conditia sa ne credem simturilor... (Va urma)

DAN D. FARCAS