Ne place splendida izolare

miercuri, 22 aprilie 2009

 Ce s-ar întampla daca, într-o buna zi, am receptiona un semn venit de la o alta civilizatie? Cititorul exaltat va raspunde ca aceasta ar fi desigur una dintre cele mai importante evenimente din istoria omenirii, o zi care va intra ca o sarbatoare în toate calendarele mileniilor care vor urma. Oricat ar parea de straniu, aceasta opinie este minoritara. De fapt, mare parte din oameni doreste tacit ca stiinta sa confirme ca suntem singurii muritori inteligenti din Univers. Celor mai multi dintre noi ne place aceasta situatie si n-am fi prea fericiti s-o schimbam. Motivele sunt multiple: politice, militare, religioase, psihologice etc.

 As vrea sa evoc deocamdata doar un singur exemplu relevant. Cercetatorii responsabili cu proiectele SETI, de cautare a inteligentelor nepamantene, s-au întrebat, cat se poate de oficial, ce ar fi de facut daca, într-o buna zi, radiotelescoapele noastre chiar ar capta niste semnale care sa fie recunoscute de oamenii de stiinta ca provin de la o inteligenta nepamanteana. În 1989, un subcomitet al comitetului SETI al Academiei Internationale de Astronautica a elaborat un document, numit Declaratia de principii privind activitatile legate de detectarea inteligentei extraterestre, numit pe scurt Protocolul SETI post-detectie, cuprinzand masurile care ar trebui luate în cazul descoperirii unei civilizatii nepamantene. Protocolul a fost înaintat si Comitetului pentru Utilizarea Pasnica a Spatiului Cosmic din cadrul ONU.

În protocol si în anexele sale se prevedea ca, în cazul în care s-ar receptiona un mesaj cert din partea unei civilizatii extraterestre, descoperitorul va informa mai întai pe ceilalti observatori care participa la proiectele tip SETI, pentru a obtine de la acestia opinii independente si monitorizarea fenomenului. Dupa o confirmare generala, descoperirea va face obiectul unui anunt pentru autoritati si marele public. Un eventual raspuns catre inteligenta descoperita ar trebui sa fie discutat si aprobat de Adunarea Generala ONU, în numele întregii omeniri.

Numai ca expertii de la NSA (Agentia pentru Securitatea Nationala a S.U.A.) au criticat prompt aceasta versiune a protocolului, avansand scenarii catastrofice în cazul în care propunerea ar fi acceptata. În primul rand – spuneau ei – s-ar putea ca semnalele sa fie o nada, trimisa de o specie agresiva catre toate colturile Galaxiei. Daca noi vom raspunde, extraterestrii vor sti (peste cate milenii? n.n.) ca suntem o planeta locuibila si vor organiza o invazie a Pamantului. Un alt motiv de îngrijorare ar fi ca, pentru o rasa cosmica avansata, noi vom aparea ca o forma de viata primitiva.

Vom deveni astfel jucarii vii, cobai pentru experimente, sau poate chiar delicatese culinare, la modul în care sunt, fata de noi, animalele domestice. Apoi, spuneau investigatorii NSA, extraterestrii si-ar putea implanta pe Pamant propriile forme de viata sub masca ajutorului tehnologic, de pilda a unor experimente biochimice. Un motiv serios de îngrijorare l-ar constitui si „socul cultural”. Suntem oare pregatiti pentru a întalni o cultura care ne este mult superioara, fara sa ne pierdem identitatea? Ce efect va avea asupra vietii de toate zilele si asupra oamenilor obisnuiti descoperirea faptului ca nu suntem creatura suprema din Univers?

Dar mai presus de orice, agentia considera de neacceptat ca Natiunile Unite, sau un grup international de astronomi, sa reprezinte Pamantul în comunicatiile cu alte lumi. Daca reprezentantul unei alte lumi ar cere sa fie condus la conducatorul planetei noastre – spuneau cei de la NSA – acest conducator nu ar putea fi altul decat Presedintele Statelor Unite, ca o consecinta logica a puterii militare si economice a SUA...

DAN D. FARCAS