Cazul Valenii de Munte, 1974

miercuri, 26 august 2009

 La 2 februarie 1974, în jurul orei 18.00 un mare numar de martori au observat deplasarea, pe directia SV-NE, a unui obiect luminos, stralucitor, cu o trena colorata si alungita, împrastiind în jur stelute si scantei. Întrucat fenomenul a fost semnalat în mai multe localitati – de la Bucuresti la Piatra Neamt – putea sa fi fost un bolid. Pentru a întocmi un dosar al acestui caz, cunoscutul investigator al fenomenului OZN – Calin Turcu – a contactat un mare numar de martori, din 17 localitati de pe valea Teleajenului, între care multi elevi din Valenii de Munte.

În atmosfera creata astfel, în dimineata zilei de 8 februarie 1974, la ora 7.20, eleva Steluta Sotrean (15 ani), de la Casa de Copii scolari din Valenii de Munte, împreuna cu alte noua eleve (intre 11 si 18 ani), pe care le alertase, au vazut, de la etajul 2 al caminului scolii, doua sfere luminoase, portocalii, aflate la mica distanta – pe orizontala – una de cealalta, învaluite într-un halou alburiu, plutind la 5-6 metri deasupra varfurilor copacilor de pe muchia Dealului Bughii, aflata la 1,5-1,8 kilometri, spre vest. Cele doua sfere s-au apropiat apoi una de cealalta, s-au contopit într-un oval care avea în partea stanga sus o excrescenta, dupa care noul „obiect” s-a deplasat foarte încet catre V-SV, micsorandu-se. La un moment dat, a accelerat însa brusc si s-a îndepartat în mare viteza în aceeasi directie. Nu s-a auzit nici un zgomot care sa poata fi atribuit aparitiei; doar cateva martore au mentionat ulterior latratul insistent al cainilor.

Elevele l-au chemat imediat pe profesorul Calin Turcu. Acesta, dupa ce a ascultat relatarile, a cronometrat separat, cu fiecare martora, succesiunea etapelor, ajungand la concluzia ca întreaga observatie a durat circa 40 de secunde. Faptul ca aparitiile nu au fost vazute venind, a nascut ipoteza ca ele se ridicasera din spatele copacilor. Dupa ce a identificat de la distanta, cat a putut de exact, locul fenomenului, Calin Turcu, împreuna cu martorele, au urcat dealul pentru a cauta eventuale urme. Ajunsi la locul identificat pe Dealul Bughii, pe un platou arat din toamna, ei au gasit doua urme proaspete, facute aparent de rotile mari ale unui tractor care patinase pe solul moale. Urmele, paralele, orientate est-vest, erau lungi de 150 cm, late de 35 cm, cu adancimea maxima de 35 cm. În jurul celor doua adancituri erau musuroaie din pamantul excavat. Pe fundul adanciturilor se gasea un lichid verzui.

Calin Turcu argumenta ca este totusi putin probabil ca adanciturile sa fi fost urme de tractor, întrucat nu se vedeau alte urme în jur, nici urme ale rotilor din fata si nici ale rotilor mari, cu exceptia celor doua adancituri. Ecartamentul dintre „roti” era de 185 cm, ceea ce nu corespundea cu nici un tip cunoscut de tractor. Apa din baltoacele din jur era cenusie, doar cea din cele doua gropi era verzuie. Pe laturile gropilor erau striatii verticale, care trebuia sa fi disparut în cazul unor roti care patinau. În plus, prea coincideau adanciturile – vizibil proaspete – cu locul observatiei facuta dimineata. Au fost luate 16 probe, dar, din pacate, ele au fost ratacite, datorita unui concurs nefericit de împrejurari, înainte de a fi fost analizate. Revenit la fata locului dupa acest ghinion, Calin Turcu nu a mai gasit lichidul verzui, urmele îsi pierdusera conturul, iar probele de sol – analizate ulterior – nu au prezentat caracteristici speciale.

Atmosfera din caminul de fete, precum si comentariile care s-au facut ulterior aici, au exclus ipoteza unei farse. „Fetele au vazut ceva”. Sa fi fost un fenomen optic de reflectare a luminii soarelui, care se pregatea sa rasara, pe norii dinspre apus? Foarte putin probabil. Astfel ca observatia poate fi clasificata drept neidentificata.

DAN D. FARCAS