Om de stat cu o reputatie controversata, de doua ori presedinte al Argentinei, Juan Peron a ramas in istorie ca unul dintre cei mai mari reformatori din secolul XX, activitatea sa paternalista contribuind la dezvoltarea social-economica a tarii dar semanand si semintele vrajbei intre adeptii capitalismului si cei ai socialismului. Fiul unui fermier din provincia Buenos Aires, Peron este admis la Colegiul Militar din capitala Argentinei si in 1926 la Scoala Superioara de Razboi, pe care o va absolvi in 1929. In 1930 devine profesor de istorie militara la institutia urmata dar dupa scurt timp este cooptat in guvern, ca secretar in cadrul Ministerului Apararii.
Perioada 1936-1939 o va petrece in Europa, ca atasat militar in Germania, Spania si Italia, unde face cunostinta si se lasa atras de doctrina fascista a lui Mussolini. Participa activ la lovitura de stat militara din 1943 si primeste diverse posturi in guvernul juntei militare, inclusiv cel de ministru de Razboi, in 1945 este demis si arestat, fiind eliberat dupa ce concubina sa, viitoarea Eva Peron, organizeaza ample miscari de protest. In 1946 este ales presedinte al Argentinei, angajandu-se intr-un amplu program reformist.
Nationalizeaza Banca Centrala, Caile Ferate, flota comerciala si transportul public. Va plati si datoria externa a tarii si va infiinta noi ramuri industriale, modernizand economia si construind scoli si spitale. Dar la inceputul anilor 50, situatia economica a inceput sa se inrautateasca si in 1955 generalii organizeaza un puci militar, ce duce la rasturnarea lui Peron. Traieste in exil si va reveni in tara in octombrie 1974, dupa ce Hector Camporra, un apropiat al sau, este ales presedinte. Acesta organizeaza alegeri anticipate si Peron devine iar presedinte, dar va muri la scurt timp dupa aceea, la 1 iulie 1974, fiind urmat in functie de cea de-a treia sotie a sa, Izabela Peron.
GABRIEL TUDOR