Pe numele oficial Jalal ud-Din Muhammad Akbar, acest mare suveran mogul a fost fiul lui Nasiruddin Humayun, pe care l-a urmat la tronul Imperiului Mogul si nepotul ilustrului Babur, intemeietorul dinastiei. El a preluat puterea la doar 13 ani si jumatate, la moartea tatalui sau dar i-au trebuit mai bine de doua decenii pentru a-si consolida pozitia. In timpul domniei sale, a purtat razboaie contra triburilor afgane si, in a doua batalie de la Panipat l-a invins pe regele hindus Samrat Hemu, astfel incat la finele regimului sau, Imperiul Mogul a atins apogeul expansiunii teritoriale.
Dar Akbar nu a fost doar razboinic ci si artizan, artist, tamplar, inventator, fierar, dresor de animale salbatice – avea mii de pantere capturate in timpul vanatorilor fastuoase organizate si ii placea sa dreseze el insusi fiarele. Din ordinul sau au fost realizate monumente arhitectonice de o deosebita frumusete, unele pastrate si astazi. Fire deschisa in problemele legate de teologie, imparatul a initiat o serie de dezbateri religioase cu invatati musulmani, sikhi, hindusi, atei Carvaka si chiar calugari iezuiti veniti din Portugalia. El a intemeiat chiar propria sa religie, Din-i-Ilahi – „Divina credinta”, o forma inedita de cult al personalitatii, disparuta o data cu el.
In memoria colectiva, Akbar a fost privit ca un suveran intelept si just – fiul si mostenitorul sau, Jahangir, va lasa, in memoriile sale, o descriere elogioasa a imparatului. Comparat de unii cu Alexandru Macedon, prin vitejia cu care se avanta in lupta cu dusmanii sau cu fiarele salbatice – se spune ca ar fi infruntat singur o tigroaica, inarmat doar cu o sabie – de altii cu Petru cel Mare, prin talentele manifestate in cele mai diverse domenii, liberalismul sau si reformele intreprinse, Akbar va ramane in istorie ca unul dintre cei mai abili cuceritori din toate timpurile, care a stiut sa imbine forta armelor cu puterea cuvintelor spre a extinde cat mai mult granitele imperiului sau.
GABRIEL TUDOR