Cazul Certesti

miercuri, 21 octombrie 2009

 In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, plutonierul de politie Marian Mancu (30 de ani), fost tehnician veterinar, casatorit, avand doi copii si paznicul Maricel Rusu (41 ani) îsi faceau rondul prin comuna Certesti (judetul Galati). In jurul orei 0:30, plutonierul Mancu a spus ca se abate pe acasa ca sa manance ceva. Locuia într-un bloculet cu un etaj, aflat peste drum de postul de politie. Cand a trecut de coltul cladirii, a auzit un vajait ciudat si a simtit un curent de aer. S-a întors si a zarit pe sosea lumini colorate albastrui-rosietice, ca ale masinii unui echipaj al politiei.

Apropiindu-se, a vazut un obiect mare care plutea cam la o jumatate de metru deasupra soselei iar langa el se misca un omulet cu infatisare neobisnuita. A strigat „paza!” Ca raspuns, Rusu, a scos capul de sub un podet construit peste santul de la marginea drumului, spunand cu o voce gatuita: „dom’ Marian, Satana!”. Paznicul Maricel Rusu a declarat ulterior ca imediat ce plutonierul a plecat, a aparut „o falfaiala de sus...”. La început si-a zis ca-i defect neonul de la iluminatul stradal. S-a speriat abia cand a vazut ca obiectul „nu s-a apropiat de pamant”. Iar cand au aparut si trei umanoizi si „cand am vazut starea lor de uratenie, mi-am zis ca astia nu-s de-ai nostri... apoi m-am speriat si am coborat în sant”.

La initiativa lui Mihai Badescu, TVR1 a facut, dupa putin timp, la Certesti, un reportaj la care am fost invitat si eu, avand astfel sansa sa discut cu martorii si cu alti localnici, înregistrandu-le declaratiile. Obiectul, dupa descrierile celor doi, era discoidal sau în forma de palarie, avea diametrul de circa 5-6 metri si cam 2-2,5 metri înaltime. Avea de jur-împrejur un brau luminos „continuu”, „ca un curcubeu” cu lumini albe, rosii, albastre sau verzi, care palpaiau. Luminile treceau unele într-altele: „din verde pornea rosu...”. Dedesubt, obiectul avea o lumina puternica, alba. Nici unul dintre cei doi n-a vazut usi sau geamuri.

Fapturile umanoide au fost observate mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zarit una singura, si pe aceea din spate. Înaltimea lor a fost apreciata la circa un metru. Aveau, dupa descrierile concordante ale celor doi martori, o infatisare de „avorton” (în sensul de „neîmplinit”). Aratarile, complet lipsite de par, posedau un cap mare alungit spre spate, urechi mari, clapauge si un fel de mici excrescente pe crestet. Fata era alba, ochii mari, dar nici unul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Abdomenul era relativ umflat si flasc. Bratele erau extrem de subtiri „cat doua degete”... „Îmbracamintea lor, ca o fi fost îmbracaminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de pesti, asa stralucea...”.

Martorii nu au putut preciza daca fapturile mergeau sau pluteau deasupra solului. Dupa Maricel Rusu ele se învarteau în jurul navei, boscorodind si bolborosind neinteligibil, „ca ploaia într-un burlan”. „Nu pot sa-mi dau seama cum mergeau... parca erau beti...”. La un moment dat, OZN-ul a decolat. „S-a urcat o data în sus”, luminile sale au devenit mult mai puternice si dupa aceea a luat-o cu o viteza foarte mare, spre est. Felinarul de neon s-a stins în momentul decolarii, dar si-a revenit de la sine, în circa jumatate de minut. Nu au ramas urme pe sol. Un cires enorm aflat în loul respectiv a avut frunzele ofilite si fructele stafidite pe circa 15% din coroana, pe partea expusa.

Sateanul Gheorghe Ghenghea a declarat ca în ziua si la ora respectiva urmarea, împreuna cu fiica lui, „Cerbul de aur” la televizor. Dintr-odata, imaginea a început sa joace, s-a stins, s-a restabilit pentru un moment, s-a stins din nou, dupa care s-a restabilit definitiv. Si alti sateni au acuzat deranjamente în aparatura electrica. În aceeasi noapte, la ora 1:12, Stefan Dumitru Carje, din satul Cotoroaia, aflat la circa 4 km nord-est de Certesti, a fost trezit de latratul cainilor. În curte era o lumina „foarte puternica”, venita de sus, care a durat mai multe minute.

Majoritatea satenilor, inclusiv primarul Gheorghe Nechifor, au calificat martorii drept credibili. În zilele care au urmat incidentului, plutonierul Mancu s-a simtit slabit si lipsit de vlaga; a declarat ca i-e teama sa nu fi fost iradiat. Paznicul Rusu a avut cosmare în care apareau vizitatorii. Putea sa fi fost si o lacuna de timp, dar nici unul dintre martori nu avusese ceasul la el. Oricum, au existat anumite rupturi în continuitatea evenimentelor. Nici unul dintre martori nu-si putea explica aparitia sau disparitia omuletilor si nu-si amintea sa fi vazut fapturile coborand din OZN sau urcand la loc. De altfel, nu-si explicau nici pe unde ar fi putut coborî sau urca, o data ce nu au vazut usi sau alte cai de acces.

DAN D. FARCAS