Nascuta in sanul familiei Nehru, una dintre cele mai influente din istoria moderna a Indiei, Indira a crescut intr-o atmosfera de intense dezbateri politice, dobandind inca din adolescenta notiunile luptei de idei, careia i se va dedica toata viata. Bunicul ei, Motilal Nehru, a fost un proeminent lider nationalist indian iar tatal, Jawaharlal, una dintre figurile cheie ale miscarii pentru independenta tarii si cel dintai premier al Indiei independente.
Revenita in tara in 1941, dupa ce si-a facut studiile la Oxford, tanara s-a implicat activ in miscarea de eliberare de sub dominatia britanica. In anii 1950 ea l-a asistat pe tatal sau, devenit prim-ministru, facandu-si ucenicia sub obladuirea lui. La moartea lui Jawaharlal, in 1964, a devenit membra a cabinetului condus de Lal Bahadur Shastri, primind postul de Ministru al Informatiilor. Presedintele din acea perioada al Congresului National Indian, unul dintre cele mai puternice partide ale tarii, K. Kamaraj, a avut un rol decisiv in desemnarea Indiei ca prim-ministru, dupa demisia neasteptata a lui Shastri. Curand, Indira si-a dovedit abilitatile native de politician, reusind sa castige alegerile si sa cucereasca, prin atitudinea ei deschisa, masele, desi adversarii au acuzat-o de populism.
Fara sa tina cont de critici, Indira Gandhi a dus o politica economica de tip socialist, nationalizand multe fabrici si promovand asocierile agricole intre fermieri. Sub mandatul ei, India a fost implicata in 1971 in razboiul cu Pakistanul, iesind victorioasa din acest conflict. O perioada de instabilitate a obligat-o apoi sa introduca starea de urgenta, in 1975. Din cauza exceselor sale totalitariste, Partidul Congresului a pierdut alegerile generale, in 1977, dar le va recastiga in 1980, cand Indira isi va relua postul de premier. In iunie 1984, din ordinul personal al Indirei, armata a patruns intr-un templu sacru al insurgentilor sikh, masura care va duce la asasinarea ei, de catre doua dintre propriile sale garzi de corp apartinand acestei etnii, la 31 octombrie 1984.