Fenomene stranii Ón zona Pupezeni

miercuri, 18 noiembrie 2009

 Satul Pupezeni (com. Balasesti, jud Galati), situat la 20 de km est de orasul Barlad, este alcatuit din aproximativ 50 de case si 350 de suflete izolate între dealuri partial împadurite. În noiembrie 2003, Ionel Constantinescu, angajat al televiziunii romane si originar din Pupezeni, a sesizat ASFAN asupra unor repetate aparitii luminoase stranii în zona. Ca raspuns, Gheorghe Cohal si Ion Nutu, membri ASFAN, s-au deplasat în zilele de 29-30 noiembrie 2003, în localitate, pentru a investiga si eventual înregistra aceste fenomene. Reproduc mai jos, în rezumat, principalele lor constatari.

Dumitru Gorga a relatat ca în luna octombrie 2003, într-una din nopti, în jurul orei 1.00, iesind în curte, a vazut timp de vreo 10 minute, la 4-5 metri deasupra padurii Aciua, o lumina avand forma unui curcubeu cu diametrul de 20-30 metri, care se ridica si cobora. Nepotul sau, în varsta de 10-12 ani, a observat într-o alta noapte, în jurul orei 2.00-3.00, o lumina „mare cat un lighean” deasupra aceleiasi paduri. Nistor Popa, în varsta de aproximativ 65 de ani, a urmarit, la începutul lunii noiembrie, tot în jurul orelor 2.00-3.00 noaptea, o lumina verde, urcand si coborand, „mare cat un neon rotund”. El a precizat ca ceea ce a vazut nu erau rachete de semnalizare. O saptamana mai tarziu, el a facut o observatie similara, mentionand ca padurea era luminata, iar cerul senin.

Victor Iacob si sotia sa Zamfira, în jurul datei de 17-20 octombrie pe la orele 3.00 noaptea, au observat, în zona opusa padurii Aciua, o lumina de marimea Lunii, ca o „stea cu coada în jos”, de culoare galbena. Apoi au mai vazut de trei ori acest fenomen. Zamfira Iacob era de parere ca acestea sunt „semne dumnezeiesti”. Aurel Popa cu sotia sa au relatat ca au vazut aparitii deasupra padurii Aciua, iar în urma cu mai mult timp au observat o lumina aurie, ca o sageata orientata în jos („s-a deschis cerul” spuneau ei) spre manastirea Adam din apropiere. Si sotii Popa considerau acestea „semne dumnezeiesti”.

Neculai si Emilia Iacob, sot si sotie, spuneau ca vazusera, deasupra padurii Aciua, cinci nopti la rand, diferite lumini. Într-una din nopti au observat o lumina puternica, mai mare decat diametrul Lunii pline, alta data o lumina în „colturi”. Pe la sfarsitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie 2003 au vazut deasupra padurii Aciua o lumina mare si rotunda, cu o coada orientata în jos si care lumina padurea. În scurt timp de la observarea luminii au aparut doua avioane cu reactie, unul dinspre Cotoroaia, altul dinspre Balasesti, care au înconjurat lumina si au evoluat aproape o jumatate de ora. Dupa aceea avioanele s-au retras iar la scurt timp a disparut si obiectul. Aceeasi observatie a mai fost facuta si de alte persoane, printre care de Ionel Sandu si Ionel Constantinescu, cel care a sesizat ASFAN. Cei doi au mai observat, într-o alta noapte, doua lumini: una galbena, cealalta rosie, lumini care se miscau una în jurul celeilalte; iar pe la mijlocul lunii noiembrie au vazut o „Luna” foarte mare care „juca” în stanga si în dreapta si care avea „coarne” de jur-împrejur.

Au mai fost stranse si alte cateva marturii asemanatoare, în total de la 13 persoane. Una mai deosebita a fost cea a lui Stefan Tureatca si Toader Popa, care, fiind într-o caruta, într-o dimineata de octombrie, pe la ora cinci si jumatate, au fost învaluiti de o lumina puternica venita de sus, asemanatoare unui flash si însotita de un suierat, urmata de o buna perioada de bezna totala în care nu se vedea absolut nimic. Calul nu mai voia sa traga, dar si martorii s-au simtit storsi de vlaga.

Specialistii ASFAN au facut investigatii la fata locului, folosind o camera video, reportofon, busola, detector de radiatii, detector de metale, fara a descoperi ceva special si fara a observa astfel de fenomene. În zona nu sunt baze militare si nu s-au efectuat manevre militare care sa explice declaratiile satenilor; la o oarecare distanta exista un aerodrom dezafectat, dar acolo nu se desfasoara nicio activitate. Interesanta în sine a fost atitudinea localnicilor: cei mai multi ignorau luminile, considerandu-le ca ceva normal, care nu merita sa fie raportat, ori „semne dumnezeiesti” pe care nu are sens sa le cercetezi. Întamplarile ar fi ramas total necunoscute fara invitatia domnului Constantinescu. Ma întreb cate astfel de evenimente din tara noastra raman, ca efect al acestui „mecanism”, neraportate si nestiute.

DAN D. FARCAS