21 ianuarie 1793 - Executia regelui Ludovic XVI

miercuri, 20 ianuarie 2010

 Fiu al Delfinului (print mostenitor) Ludovic Ferdinand si stra-stranepot al lui Ludovic XIV, Ludovic Auguste, viitorul Ludovic XVI, s-a nascut pe 23 august 1754, la Versailles si a primit titulatura „duce de Berry”. Mama lui era Marie-Josephe de Saxonia, fiica lui Frederic August II de Saxonia, rege al Poloniei. Neglijat de parinti in favoarea fratelui mai mare, Ludovic, duce de Bourgogne, ducele de Berry si-a gasit refugiul in studiu, dovedindu-se foarte pasionat de latina, istorie si geografie. La moartea tatalui sau, in 1765, Ludovic Auguste a devenit Delfin iar la moartea bunicului va urca pe tron, la putin timp dupa ce implinise 19 ani.

Dandu-si seama de ostilitatea maselor fata de monarhie, dupa razboaiele costisitoare duse de inaintasii lui, tanarul suveran a convocat iarasi Parlamentul. Dar firea lui timida, nehotarata, ca si influenta crescanda a nobilimii reactionare au avut efecte negative. Dupa esecul planurilor economice ale lui Jacques Necker si al reformelor fiscale propuse de Charles de Calonne, regele a fost obligat sa convoace Starile Generale, in mai 1789. Tentativele lui de a controla situatia au dat gres si in cateva luni puterea executiva, pana atunci apanajul incontestabil al monarhiei, a trecut in mainile reprezentantilor poporului.

Caderea Bastiliei, pe 14 iulie 1789, dupa ce regele incercase sa dizolve Adunarea Nationala cu ajutorul armatei, a consfintit aceasta situatie. Revolutia a cuprins Franta si regele va jura sa apere libertatile poporului, in cadrul ceremoniei desfasurate exact un an mai tarziu, pe Campul lui Marte, de langa Paris. El nu va inceta insa sa comploteze impotriva revolutiei si pe 20 iunie 1791 va incerca sa fuga din tara, fiind prins la Varennes. Adunarea Nationala l-a suspendat din functie si cand regele s-a opus formarii unei armate revolutionare, destinate sa lupte impotriva dusmanilor care inconjurau Franta, a fost acuzat de tradare, judecat si condamnat la moarte, fiind executat prin ghilotinare, la Paris.

GABRIEL TUDOR