Noaptea oficiala a OZN

miercuri, 01 decembrie 2010

 Aminteam in episoadele trecute ca in revista braziliana UFO a aparut in aprilie 2010 un interviu exclusiv luat de A. J. Gevaerd, redactor al revistei, brigadierului in retragere Socrates da Costa Monteiro, care a ocupat pozitii inalte in ierarhia fortelor aeriene din Brazilia, iar intre 1990 si 1992 a fost ministru al aeronauticii.  Brigadierul Monteiro a fost, intre altele, si comandantul Regiunii Aeriene IV, de sud-est, a Braziliei, cu sediul in Sao Paulo.

In aceasta calitate el a fost responsabil cu aria afectata de asa-numita „Noapte oficiala braziliana OZN” (Brazilian Official UFO Night), pe 19 mai 1986. Cu aceasta ocazie, statele braziliene Rio de Janeiro, Sao Paulo si Goias au fost bantuite de circa 20 de sfere luminoase, cu un diametru estimat de 100 metri fiecare. Pentru a le intercepta, au fost ridicate de la bazele din Santa Cruz si Anapolis avioane de vanatoare F5E si Mirage. Niciunul dintre aceste avioane nu a fost capabil sa se apropie de obiectele neidentificate. Unul dintre OZN-uri s-a ridicat la un moment dat, in cateva secunde, la altitudinea de 180 km deasupra coastei atlantice in zona Sao Paulo, ca apoi sa se intoarca si sa fugareasca avioanele de vanatoare. Monteiro a precizat ca „Am vazut ca nu ne putem apropia de aceste obiecte. In cazul de care vorbim, pilotii au incercat de mai multe ori, dar OZN-ul pur si simplu accelera si lasa avioanele in urma”.

 Monteiro declarase cu o alta ocazie ca fortele aeriene braziliene inregistrasera de-a lungul multor ani astfel de cazuri, iar in acea noapte unele „artefacte” au accelerat de la 250 km pe ora la 1500 in mai putin de o secunda. Acum, in interviul dat lui Gevaerd, brigadierul a precizat ca tehnicienii lui vorbeau de fapt chiar de 4000 km pe ora, tinand cont de viteza cu care obiectele au disparut de pe ecranele radarelor. Dar aceasta valoare nu s-a confirmat oficial, intrucat radarele nu mai dau masuratori de incredere la astfel de viteze. Raspunzand la o alta intrebare, Monteiro a mai recunoscut ca nu a discutat incidentele din acea noapte nici cu pilotii, nici cu responsabilii superiori, nici cu ministrul de atunci al aeronauticii, intrucat nu intentiona sa intreprinda o investigatie detaliata. „stiam ca ea nu ar fi dus nicaieri s...t Deoarece este mereu asa, cel putin aici in Brazilia”.

 La intrebarea lui Gevaerd daca aceste obiecte nu reprezentau o amenintare la securitatea nationala, la traficul aerian civil, Monteiro a raspuns ca „Nu, noi stiam ca nu era nicio amenintare. Eram convinsi ca intentiile lor erau sa ne cunoasca mai bine pe noi”. In decursul incidentelor de acest tip, a adaugat Monteiro, „noi urmam o doctrina de neagresiune”. Nu a existat in acest sens un ordin oficial, dar „Era o concluzie logica, odata ce stiam ca un artefact capabil de astfel de manevre de zbor nu poate fi lovit. Ar fi fost chiar o nebunie din partea noastra sa incercam ceva impotriva lui. Stiam ca nimeni nu va fi atat de smintit sa incerce un atac. Aceasta «chestie» ne putea pur si simplu pulveriza cu un fascicul de lumina. Totusi nu am interzis apropierea de nave, pentru a le putea vedea de aproape. De fapt toti militarii mureau de curiozitate sa vada obiectul de aproape”

 Intrebat daca in astfel de situatii nu s-a gandit ca ar putea fi o inteligenta nepamanteana in spatele acestor fenomene, numite pe atunci doar „anomalii electronice”, Monteiro afirma acum ca: „Mi-ar placea sa gandesc astfel. Mi-ar placea sa pot spune ca cred asta, ca sunt sigur, dar eu sunt cam sceptic privitor la lucrurile pe care nu le pot dovedi. Totusi, in cazul in care ma intrebati daca cred ca cele observate sunt doar inventii, va spun ca nu. Nu cred ca e cazul. Dar problema e ca nu pot spune ce anume sunt chestiile acestea”. Provocat in continuare, fostul ministru a precizat: „Consider ca este foarte greu sa afirmi ca nu poate exista nimic dincolo de cunostintele noastre ori dincolo de lumea noastra. Asta ar fi neadevarat. Imi doresc sa pot spune ca «ei» sunt aici, dar nu am avut inca sansa sa-i vad de aproape”.

DAN D. FARCAS