Annie Jacobsen o autoare controversata

miercuri, 12 octombrie 2011
 De multi ani nu s-a mai vazut ca o carte cu tematica OZN (fie si partial) sa aiba parte de o popularitate atât de mare ca cea scrisa de jurnalista Annie Jacobsen, intitulata  (Aria 51: O istorie necenzurata a celei mai secrete baze militare americane) si aparuta în mai 2011. Asa cum am mai scris în episoadele anterioare, Aria 51 a fost organizata în anii ’50, sub auspiciile Comisiei americane pentru energie atomica, succesoarea Proiectului Manhattan, care utilizase aceeasi locatie pentru teste cu bombe nucleare. Annie Jacobsen, editor contributor la Los Angeles Times Magazine, detaliaza pe baza unor interviuri si documente desecretizate, modul în care CIA, Lockhead si aviatia militara americana au dezvoltat aici avioanele spion U-2 si A-12 „Oxcart”, au supus „retroingineriei” avioane sovietice MIG capturate, au creat dronele utilizate azi în Afganistan sau Pakistan etc. Tot aici, în craterele fostelor explozii atomice, s-au antrenat si astronautii misiunilor lunare Apollo.
Autoarea începe sa scape lucrurile de sub control în ultimul capitol, în care ea se arata convinsa nici mai mult nici mai putin decât ca la Roswell s-a prabusit de fapt un OZN creat de nemtii Walter si Reimar Horten, OZN capturat de sovietici, care au pus pe el inscriptii chirilice, dupa care la ordinul lui Stalin, obiectul a fost trimis în Alaska si de aici la Roswell sa... induca panica în rândul americanilor, mimând o invazie extraterestra, ca parte a unui razboi psihologic... Echipajul ar fi fost format din 5 aviatori, dintre care doi au supravietuit... Cu totii ar fi fost de fapt copii de 12-13 ani, desfigurati chirurgical, pentru a avea capul mare, ochii plasati lateral s.a.m.d., de... Dr. Josef Mengele, „îngerul mortii” din lagarul de exterminare de la Auschwitz... Resturile OZN-ului si ale echipajului ar fi fost transportate apoi în Aria 51, unde inginerii fac experimente asupra lor de zeci de ani.
    
Sursa unica a lui Jacobsen, pentru toate aceste nonsensuri halucinante Stalin-Mengele-Roswell, fusese o persoana care nu este numita în carte si despre care aflam doar ca este un inginer, pensionat de la firma EG&G, divizie a companiei URS, una dintre marile contractoare militare americane. El spunea ca omuletii „erau cobai umani, neobisnuit de mici pentru niste piloti. Pareau a fi copii. Aveau pâna într-un metru jumatate înaltime... Erau deformati într-un mod grotesc... Aveau un cap neobisnuit de mare, iar forma ochilor era supradimensionata”. Doi dintre ei au fost descoperiti în coma, dar înca în viata.
    
Merita sa amintim de pilda, pentru comparatie, ca pentru cartea lor: Witness to Roswell (2007), Thomas Carey si Don Schmitt au intervievat, timp de doua decenii, 600 de martori ai incidentului Roswell: militari implicati în adunarea resturilor prabusirii, civili din zona, ori urmasi ai martorilor directi. În niciuna dintre marturii nu exista vreun argument care sa sustina ipoteza aiuritoare a doamnei Jacobsen. Partea serioasa a avut parte însa de mult mai putina atentie din partea mediei, ceea ce, potrivit mai multor comentatori, spune destul de multe despre ziaristii care avantajeaza senzationalul gratuit prin comparatie cu documentarea sobra dar mai putin spectaculoasa.
    
Tony Bragalia, jurnalist din Florida, bun cunoscator al fenomenului OZN, a identificat sursa anonima a doamnei Jacobsen si chiar i-a luat un interviu. Este vorba de Alfred O’Donnell, acum de 89 de ani. S-a angajat din 1947 la firma EG&G, când aceasta avea doar 15 angajati, iar la începutul anilor ’50 a participat la exploziile nucleare din desertul Nevada. O’Donnell i-a reconfirmat lui Bragalia cele spuse autoarei si parea în continuare sincer convins de aceasta istorie, în ciuda unor inconsistente interne (de pilda, daca rusii ar fi vrut sa sperie americanii cu invazia extraterestra, n-ar fi scris pe nava texte chirilice).
   
Bragalia reusise, cu câtva timp în urma, sa identifice si traseul unor resturi recuperate la Roswell. Autoritatile de la Baza Wright, unde acestea ajunsesera, au contractat Institutul Battelle, pentru retroingineria lor. Asa s-au nascut materialele cu memoria formei, în particular aliajul nichel-titaniu numit Nitinol. Azi se stie ca nici rusii nici altii nu dispuneau în 1947 de capacitatea de a fabrica astfel de materiale. Dar inginerilor care lucrau atunci la ele li s-a spus ca retroingineria se refera la „obiecte capturate de la sovietici”, temutul inamic. Din diverse documente si marturii stim ca aceasta minciuna a fost spusa si altora.
    
Remarcabil în cartea Annei Jacobsen este totusi ca O’Donnell reconfirma ca el si altii au vazut resturile unei nave exotice prabusite la Roswell si omuletii cu cap mare etc., dupa care li s-a dat un ordin ca totul sa ramâna strict secret. Concomitent, absurditatea cu Stalin si Mengele, inventata de serviciile de contrainformatii, a fost povestita martorilor, iar ei au crezut-o. Iar unii naivi sunt dispusi s-o creada, iata, si azi.

DAN D. FARCAS