In 1711, cand Petru cel Mare a construit acest palat, protipendada nobilimii ruse traia la Moscova. Tarul, dornic sa intemeieze la Sankt Petersburg o noua capitala, le-a poruncit sa isi construiasca si ei resedinte aici, ceea ce, total lipsiti de tragere de inima, aristocratii au facut. Mai mult, lor li s-a impus sa-si petreaca jumatate de an in aceste resedinte, in ciuda terenului mlastinos si sterp, a climei aspre si a pustietatii din jur.
Dezvoltarea rapida a constructiilor din jurul Palatului de Iarna a fost posibila doar cu pretul unor eforturi imense si al unor sacrificii teribile. In cei 20 de ani cat a durat construirea orasului Sankt Petersburg, peste 200.000 de muncitori si-au pierdut viata in mlastinile inghetate.
Imediat dupa moartea lui Petru cel Mare, curtenii au fugit de la Sankt Petersburg, iar bande de tarani au invadat palatele parasite. Iarna, in acestea se adaposteau chiar si haite de lupi!
Nepoata lui Petru, tarina Anna, a readus curtea imperiala la Palatul de Iarna, decorandu-l si impodobindu-l cu mobilier din mahon si abanos. Ea avea chiar un „tron de toaleta” facut din argint si batut cu rubine. Primul bal dat aici de extravaganta suverana s-a desfasurat intr-o sala transformata in livada de… portocali, din care fiecare oaspete se putea servi cu exoticele fructe.
Jefuit de Napoleon de operele de arta pe care le gazduia, Palatul de Iarna a fost apoi recompensat din plin, dupa ce tarul Alexandru i-a cerut fostei imparatese a Frantei, Josephine, comorile furate. Aceasta i le-a daruit, adaugand insa si panze celebre, pe care Napoleon le furase din alte palate europene!
Pentru ca Palatul de Iarna i se parea prea nedemn de ea, Ecaterina cea Mare a poruncit construirea unei alte aripi, Ermitajul, la sugestia faimosului filosof francez Jean Jacques Rousseau. Ideea de a adauga curti interioare incalzite, unde zburau pasari exotice multicolore a fost insa a tarinei!
Dupa marele incendiu care a distrus palatul in decembrie 1837, tarul Nicolae I a poruncit ca a-cesta sa fie complet reconstruit in mai putin de un an. Au fost adusi 6.000 de lucratori, care, din cauza conditiilor grele si ale gerului napraznic, au murit. Alte mii au avut aceeasi soarta, constructorii fiind mereu si mereu inlocuiti, pe masura ce piereau, pana cand vointa tarului a fost indeplinita.
In Palatul de Iarna existau atatea camere, incat un servitor si-a mutat aici familia fara ca nimeni sa observe. El a fost dat in vileag in cele din urma de mirosul de balega, caci avusesera nefericita idee de a gazdui in palat si o vacuta, pentru a avea lapte proaspat!
Daca ati vrea sa vizitati Muzeul Ermitaj, aflat astazi in incinta Palatului de Iarna si ati dedica un minut fiecarei picturi, v-ar fi necesari nu mai putin de 11 ani pentru a le admira pe toate!
GABRIEL TUDOR
Comentarii