O arta ancestrala

In Cairo, capitala uneia dintre cele mai vechi si mai stralucitoare civilizatii de pe glob, incearca sa supravietuiasca vremurilor moderne o arta unica, specifica artizanilor de aici: khayamiya sau traditionalele imbinari de tesaturi egiptene.

 Cei care o mai cunosc si o practica se apropie de capatul existentei lor pamantesti, dar tinerii nu par a fi interesati sa o duca mai departe, astfel ca magica imbinare de culori si forme tesute pare sortita sa dispara si ea, dupa veacuri si milenii de inflorire.

De la arabescuri, la magarul lui Joha

 Mohsen Chaabane are 68 de ani si este supranumit „Khayami” – intr-o traducere libera, „maestrul culorilor”, intrucat khayma inseamna „culoare” in limba araba. El spune ca a inceput sa invete de la opt ani sa lucreze in acest domeniu, dar abia dupa alti multi ani de truda a ajuns sa creeze prima sa panza. Lucrarea in sine – deopotriva obiect artizanal, opera artistica si element decorativ – se realizeaza prin coasere cu mana, alaturi, a unor bucati de bumbac multicolore, pe o panza ce serveste drept suport. Dimensiunile sunt variabile, iar libertatea de inovare e practic nelimitata.

 Strada Al-Khayamiya, unde se afla numeroase buticuri ale acestor artisti, era plina candva de turisti. Pana in 2011, cand evenimentele violente care au rascolit nordul Africii au subminat masiv si turismul din zona, principala sursa de venit a localnicilor. Totusi, Mohsen isi expune cu mandrie, in fiecare zi, lucrarile decorate cu arabescuri, motive faraonice, scene din viata cotidiana sau proverbe arabe si texte din Coran. Artizanii mai tineri prefera insa scenele folclorice cu Joha, un celebru personaj umoristic din cultura araba, reprezentat intotdeauna insotit de magarul sau credincios. Aventurile lor ofera mereu lectii de viata pretioase, atat pentru copii, cat si pentru adulti.

Apusul mostenirii faraonilor

 Khayamiya este foarte cunoscuta in special din epoca marilor caravane, cand imense corturi colorate erau ridicate pentru protectie impotriva soarelui arzator al desertului. Insa acest gen de artizanat, popularizat incepand din perioada dinastiei Fatimizilor (secolele al X-lea – al XII-lea), isi revendica originile mult mai departe in timp, potrivit istoricilor chiar in epoca faraonilor.

 Astazi, creatiile respective servesc ca decoratii la nunti, la funeralii si la marile ceremonii religioase, precum cele prilejuite de Ramadan sau de mawlid, aniversarea profetului Mahomed. Din nefericire, declinul drastic al turismului si foarte putinii practicanti ai acestei arte multimilenare dau semnalul dramaticei sale disparitii.

 Sus-mentionata strada Al-Khayamiya se afla in vecinatatea vechii porti Bab Zouweila, ce dateaza din veacul al XI-lea. Aici, putinii artizani care inca mai cred in revitalizarea artei lor isi expun lucrarile care pot insemna saptamani si luni de munca. In functie de dimensiuni, preturile sunt insa mai degraba simbolice: de la echivalentul a 2,50 euro, pana in jur de 50 de euro. Este, altfel spus, un trist amurg al unei fascinante si complexe parti a fabuloasei mosteniri primate de la civilizatia faraonica. Sau, daca vreti, o indiferenta totala pana la distrugere fata de adevaratele valori ale umanitatii, care niciodata nu vor mai putea fi resuscitate.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU