Asocierea cel putin surprinzatoare dintre arta si fenomenul terifiant al otravirii aerului releva totusi o realitate la care cercetatorii de astazi fac tot mai frecvente trimiteri, în urma analizelor riguroase ce indica o alarmanta evolutie a întregii clime terestre catre un posibil deznodamânt dramatic.
Un nou studiu sugereaza, în acest sens, ca studierea atenta a tablourilor marilor maestri ar putea permite masurarea fluctuatiilor nivelului de poluare atmosferica survenite în trecut.
Vulcanii din tablouri
Dincolo de dimensiunea estetica, de mesajele si emotiile pe care le transmit, anumite opere de arta pot avea si o valoare stiintifica. De pilda, este cazul unor pânze ale marilor pictori, pe care apar apusuri de soare. Potrivit unei echipe de cerce-tatori greci si germani, culorile tablourilor respective sunt atât de realiste, încât ar putea furniza infor-matii pretioase în ideea sus-mentionata.
Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, oamenii de stiinta au pornit de la analiza unui fenomen particular: eruptiile vulcanice. Aceasta catastrofa naturala este cunoscuta pentru faptul ca elibereaza în atmosfera cantitati mari de cenusa si de gaze, marind astfel nivelul poluarii. Pe parcursul ultimelor cinci secole, mai multi pictori au fost martori ai unor asemenea evenimente de natura vulcanica, unul dintre ei fiind celebrul artist britanic Joseph Mallord William Turner (1775-1851).
O eruptie ucigasa
În aprilie 1815, William Turner a asistat de la distanta la eruptia vulcanului Tambora, din Indonezia, devenit foarte cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari „ucigasi” de acest fel din istorie. În timpul dezastrului, norii de cenusa rezultati prin eruptie au fost împrastiati la peste 40 de kilometri în atmosfera, provocând apusuri de soare ce s-au remarcat – oarecum paradoxal pentru contextul dramatic al producerii – printr-o spectaculozitate aparte, în culori vii, care au putut fi observate pâna în Europa, un efect produs de o reactie legata de particulele în suspensie din aer. Acestea deviaza o parte din razele soarelui, provocând modificari ale nuantelor spectrului luminii vizibile.
Sub efectul aerosolilor, luminile crepusculului capata nuante rosii-portocalii unice. Acestea au fost reproduse de Turner în câteva opere, precum cea numita „Didon construind Cartagina” sau „Ascensiunea Imperiului Cartaginez” (1815). Doi ani mai târziu, acelasi artist realiza o imagine încarcata de tensiune a eruptiei Vezuviului, un spectacol magistral, ce transmite însa un sentiment terifiant si apasator, de sfârsit de lume.
Între rosu si verde
Cercetatorii au analizat peste 100 de picturi ce înfatiseaza apusuri de soare, realizate între anii 1500 si 2000, prezentând cel putin 50 de eruptii vulcanice majore. Rezultatele publicate ulterior sugereaza ca nuantele cromatice ale acestor reprezentari reprezinta excelenti indicatori ai cantitatii de cenusa din atmosfera. „Am constatat ca raportul dintre proportia de rosu si proportia de verde din crepusculele pictate de marii maestri corespund foarte bine cu cantitatea de aerosoli vulcanici din atmosfera” – a declarat Christos Zerefos, expert al Academiei din Atena.
Un element important al studiului îl constituie si faptul ca aceasta corelatie este complet independenta de pictori si de scolile de pictura carora acestia le-au apartinut. Surprinzatoarea descoperire deschide calea unui nou domeniu „de granita” în studierea influentei poluarii atmosferice din trecut asupra climei terestre actuale.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii