Incidentul „Nimitz” continua sa fascineze

În decembrie 2017, „New York Times” dezvaluia incidentele OZN care au avut loc în 2004, pe coasta de vest, în timpul unor exercitii ale marinei militare americane, în jurul portavionului USS Nimitz.

 Am informat cititorii acestei pagini privind declaratii ale martorilor, precum si cu descrierea dedesubturilor proiectului secret prin care Pentagonul a vrut sa afle ce anume au fost acele OZN-uri, de unde veneau si daca puteau fi reproduse performantele lor inexplicabile.

 În 2017 si 2018, au devenit publice, pe cai neoficiale, si trei videoclipuri, nu foarte clare, care au facut senzatie, aratând presupuse întâlniri bizare ale pilotilor din Marina militara cu OZN-uri. Cel putin un videoclip, de 76 de secunde, prezenta un OZN ciudat, de forma unei bomboane „Tic Tac”, având în jur de 12 metri lungime si forma ovala, OZN întâlnit deasupra Oceanului Pacific, la 100 de mile de coasta San Diego. Filmarile au fost realizate de un pilot, folosind o camera tip Forward Looking Infrared (FLIR) montat pe un avion Super Hornet F/A-18.

Dovezi ascunse

 Anul trecut, Marina SUA a confirmat validitatea celor trei videoclipuri. Departamentul Apararii a recunoscut ca ele arata într-adevar „fenomene aeriene inexplicabile”, dar a adaugat ca videoclipurile nu erau destinate sa fie vazute de public.

 În mod firesc, o astfel de declaratie a alimentat speculatiile potrivit carora Marina stie mult mai multe decât este dispusa ca sa recunoasca. Toamna trecuta, revista Popular Mechanics a intervievat mai multi martori ai incidentelor de pe Nimitz, care au spus ca au vazut si un videoclip mai lung si mai bun al întâlnirii decât cele care circula. Un martor, de exemplu, a spus ca „a vazut cu siguranta o înregistrare care avea aproximativ 8-10 minute si era mult mai clar”.

 Pentru a verifica aceste presupuneri, cercetatorul OZN, Christian Lambright, a trimis o cerere, în virtutea Legii pentru Libertatea Informatiilor (FOIA) catre Oficiul de Informatii Navale (ONI) al Marinei militare, pentru „portiuni relevante de înregistrari si rapoarte legate de investigarea detectarii si întâlnirilor cu vehicule aeriene anormale (AAV) de catre personalul implicat în operatiunile Nimitz Carrier Strike Group în largul coastei de vest a Statelor Unite ale Americii în perioada aproximativ 10-16 noiembrie 2004”. El a precizat ca a folosit denumirea „AAV”, deoarece aceasta a aparut într-un rezumat al acestor evenimente, dar ar putea exista si alti termeni folositi în materialul pe care îl solicita.

 La doua luni de la depunerea cererii, Lambright a primit un raspuns de la Camille V’Estres, coordonatorul FOIA al Oficiului de Informatii Navale. În raspuns scria: „Examinarea înregistrarilor si sistemelor noastre dezvaluie ca ONI nu are înregistrari relevante legate de solicitarea dvs... Am descoperit anumite diapozitive informative clasificate top secret... Autoritatea de Clasificare Originala a stabilit ca eliberarea acestor materiale ar provoca daune exceptional de grave pentru Securitatea Nationala a Statelor Unite”.

 M.J. Banias, contributor la revista Popular Mechanics, a verificat în mod independent daca asa stau lucrurile. În raspunsul primit de la purtatorul de cuvânt al Pentagonului, Susan Gough, se spune: „Videoclipul este în posesia Departamentului Apararii, mai exact al US Navy” dar, asa cum s-a mai precizat anterior, „întrucât investigarea observatiilor UAP (prescurtarea pentru „fenomene aeriene neidentificate” n.n.) este în desfasurare, nu vom discuta public rapoarte/observatii individuale. Cu toate acestea, va pot spune ca data videoclipului USS Nimitz din 2004 este 14 noiembrie 2004. De asemenea, va pot spune ca lungimea videoclipului care circula din 2007 este aceeasi cu lungimea videoclipului sursa. Nu ne asteptam sa lansam acest videoclip”.

 Între timp, cineva s-a întrebat care mai este atmosfera pe portavionul USS Nimitz la ora actuala. Ca raspuns, pe 20 februarie 2020 ziarul Daily Mail a publicat un interviu exclusiv, luat, cu câteva zile înainte, chiar pe bordul navei, de Ryan Parry „West coast editor”, ofiterului comandant al superportavionului marinei americane, capitanul Max Clark. Acesta a preluat comanda navei la 1 august 2019 si nu fusese aici acum 16 ani, când au fost facute neobisnuitele observatii.

 Acum, pe puntea de comanda, comentariile sale au fost sobre: „Din perspectiva mea, avem obligatia sa ne asiguram ca spatiul aerian este curat, fie ca este vorba despre UAP (fenomene aeriene neidentificate) sau UAV (vehicule aeriene fara pilot)... Aceasta adauga un alt nivel din punctul de vedere al unui pilot, pentru a vedea si a evita... si, de asemenea, sunt si sistemele noastre radar care cauta asemenea lucruri, pentru a ne asigura ca toata lumea este în siguranta.”

 O disponibilitate mai mare pentru comentarii a gasit reporterul la Nick Pope, cel care a investigat OZN-urile, în mod oficial, pentru Ministerul Apararii din Marea Britanie în anii 90. El a declarat ca afirmatiile capitanului Clark vin ca o surpriza. „Acestea sunt comentarii fascinante si este interesant însusi faptul ca au fost facute, deoarece, în urma unor tensiuni cu US Navy, Departamentul Apararii si-a asumat recent sa raspunda exclusiv la orice întrebare legata de OZN-uri care ar veni din mass-media... Dar capitanii navelor sunt personaje cu vointa puternica si nu accepta sa li se puna botnita... Linia oficiala implica sa se vorbeasca doar în termeni generali despre necesitatea de a ne feri de incursiuni neautorizate în spatiul aerian militar restrâns, cu scopul de a promova siguranta”.

  „Ceea ce se încearca sa se minimalizeze, fata de toata lumea, este faptul cutremurator ca guvernul american înca nu stie ce sunt aceste obiecte... Linia Departamentului Apararii este ca obiectele vazute de aviatorii navali în timpul incidentului USS Nimitz ramân «neidentificate»”.

 Pope a adaugat ca exista „sensibilitati uriase” în legatura cu incidentul Nimitz, iar recenta admitere de catre Marina SUA a faptului ca poseda înregistrari video înca secrete, a adus din nou afacerea în lumina media. Iar comentariile capitanului Clark alimenteaza si mai mult speculatiile care înconjoara filmarile care au uluit lumea.

Martori de prima mâna

 Ryan Parry mentiona ca cel putin sase piloti Super Hornet au luat contact vizual sau instrumental cu OZN-ul din 14 noiembrie 2004. Întâlnirile, care sunt documentate în numeroase interviuri cu martori de prima mâna, ramân un mister, iar viteza si miscarile incredibile ale obiectului au condus la speculatii cu privire la originea extraterestra.

 Parry a amitit si de faptul ca Chad Underwood, fostul aviator al Marinei a rupt tacerea, cu o luna înainte, într-un interviu. Underwood fusese cel care a filmat, în 2004, celebrul videoclip „Tic-Tac”, în timp ce zbura într-un F/A-18F Super Hornet, ca parte a grupului de transport USS Nimitz.

 Videoclipul original FLIR1, din întâlnirile de la Nimitz, s-a difuzat online înca din 2007, iar martorii spun ca versiuni ale videoclipului au fost vehiculate pe larg pe intranetul Marinei – folosit pentru a comunica între navele din grupul atasat portavionului – iar un marinar necunoscut din grup probabil ca l-a „scapat” pentru prima data în public.

    Underwood a spus ca obiectul alungit, fara aripi, în forma de „Tic Tac” fusese reperat de pe coasta Mexicului, desupra Oceanului Pacific. El a mai dezvaluit ca crucisatorul cu rachete ghidate, din clasa Ticonderoga, USS Princeton, parte a Carrier Strike Group 11, a urmarit, în mod intermitent, aeronavele misterioase, timp de doua saptamâni, pe un radar pasiv AN/SPY-1B avansat. Contactele radar au fost atât de inexplicabile, încât sistemul a fost chiar închis si repornit de câteva ori, în ipoteza ca dadea erori, dar operatorii au continuat sa vada si dupa aceea aeronavele necunoscute. Pe 14 noiembrie 2004, comandantul David Fravor, zburând într-un Super Hornet F/A-18F, a avut un contact vizual cu obiectul. Când el a aterizat pe puntea portavionului, i-a spus lui Underwood, care tocmai se pregatea sa decoleze, sa fie atent la ciudata aparitie. Acesta îsi amintea cum a vazut brusc un „blip” pe radar înainte de a începe s-o urmareasca pe camera cu termoviziune FLIR.

 „Lucrul care mi-a sarit în ochi cel mai mult a fost cât de dezordonat se comporta”, a declarat Underwood. „Si ceea ce vreau sa spun prin «dezordonat» este ca schimbarile sale în altitudine, viteza si aspect au fost deosebite de toate lucrurile pe care le-am întâlnit înainte, în timp ce zburam împotriva altor tinte aeriene.”

DAN D. FARCAS