Când muza Clio este pusa pe sotii

Asa cum ar putea spune orice specialist în domeniu, istoria este o materie serioasa, o poveste de obicei tragica a evolutiei umane pe planeta, generata de cele mai abjecte vicii omenesti, de la lacomie si ura la superstitie si prostie în stare pura.

 Dar uneori se întâmpla ca pâna si sobra muza antica a istoriei, Clio, sa se sature de atâta seriozitate si sa devina pusa pe sotii, dând nastere unor situatii de-a dreptul... tragi-comice, precum cele pe care le vom descrie succint în urmatoarele rânduri.

 – Dupa Primul Razboi Mondial, armata australiana a declansat o operatiune de exterminare a pasarilor emu care invadasera regiunea Canberra, distrugând recoltele fermierilor locali. Dotati cu mitraliere, soldatii de la Antipozi au trecut la ofensiva, dar dupa sase zile de „lupte”, rastimp în care trasesera mii de gloante, doar câteva din zecile de mii de invadatori înaripati au putut fi ucisi, operatiunea numita „Marele Razboi Emu”, fiind considerata un esec.

 – La sfârsitul secolului XVIII în ziarele londoneze a aparut o scrisoare prin care se sugera ca prizonierii de razboi francezi ar trebui deportati în coloniile britanice. Opinia publica franceza a fost cuprinsa de indignare, deoarece în colonii erau trimisi doar infractorii de drept comun, ucigasii si violatorii. Guvernul de la Paris a luat atitudine, cel de la Londra a ridicat din umeri, întrucât nu discutase o asemenea solutie si cele doua mari puteri au ajuns în pragul razboiului. Peste multi ani se va afla ca scrisoarea fusese ticluita de faimosul Benjamin Franklin, pe atunci reprezentant al coloniilor americane în Anglia, care se plictisea de moarte în cetoasa atmosfera londoneza si simtise nevoia sa mai învioreze putin lucrurile...

 – In anul 66 d.Hr. a avut loc un incident bizar, dar cu consecinte tragice: un soldat roman pus pe sotii a început sa le dea hainele jos pelerinilor evrei veniti sa se roage la Templul din Ierusalim. Ramasi în fundul gol, acestia au fost luati în derâdere de legionari, dar au considerat afrontul de neiertat. În consecinta, s-a declansat o revolta, suprimata cu brutalitate de ocupantii romani, iar reactia lor avea sa genereze în curând un razboi în toata regula.

 – În 1821, Grecia era ocupata de turci, dar lupta pentru cucerirea independentei, având si sprijinul unor mari puteri europene. Când garnizoana turca de pe Acropole a fost asediata de revolutionarii greci, aparatorii au ramas curând fara munitii si au început sa doboare coloanele de marmura, dornici sa foloseasca plumbul din interior pentru a fabrica gloante. Îngroziti, grecii le-au trimis lazi cu munitie, însotite de mesajul: „Va dam noi gloante, dar nu va atingeti de coloane!”

 – Ultimul conflict militar în care a fost implicat statul Liechtenstein a avut loc în 1886, desfasurat între Italia si Austria. Singura implicare a „armatei” din Liechtenstein, numarând fix 80 de oameni, a fost paza unei trecatori împotriva italienilor. La finalul conflictului, armata s-a întors acasa nevatamata, dar cu 81 de oameni – un italian dezertase si fusese încorporat sub drapelul statului Liechtenstein.

 – În cele 22 de ore care au trecut de la anuntul capitularii Germaniei naziste, în mai 1945, si discursul oficial tinut la radio de Stalin, catre natiunea sovietica, în URSS au disparut din magazine absolut toate sticlele de votca.

 – În al Doilea Razboi Mondial, doua escadrile de aviatie au fost trimise de americani sa bombardeze pozitiile germane. Doar ca, din pricina comunicarii defectuoase, cele doua au ajuns în situatia de a bombarda simultan aceeasi locatie, una dintre escadrile aflându-se mai sus cu câteva sute de metri decât cealalta. În mod miraculos, niciunul dintre avioanele de jos nu a fost atins de vreo bomba, iar germanii au considerat ca ar fi vorba despre vreo noua strategie de bombardament aerian.

 – La funeraliile presedintelui american Andrew Jackson, în 1845, animalul sau de companie, un papagal, a trebuit scos din sala unde se desfasura ceremonia, deoarece îi înjura ca la usa cortului pe toti invitatii sositi.

 – În al Doilea Razboi Mondial, sovieticii au avut ideea de a lansa asupra tancurilor germane câini „kamikaze”, care aveau legate pe corp pachete cu explozibil. Câinii fusesera dresati sa se cuibareasca sub tancuri, spre a le arunca în aer, doar ca, obisnuite cu mirosul tancurilor sovietice, animalele alergau spre acestea, în loc sa se îndrepte spre inamic. Dupa ce mai multe tancuri sovietice au fost aruncate în aer, proiectul a fost abandonat.

 – Faimosul imn al Marii Britanii, „God Save the Queen” a apartinut, de fapt, rivalei de moarte a acesteia, Franta. Muzica a fost compusa de ducesa de Brinon si melodia se numea „Grand Dieu sauve le Roi”, fiind compusa pentru a celebra vindecarea regelui Ludovic al XIV-lea de o... fistula anala. La fel de faimosul compozitor Georg Friedrich Händel a plagiat fara rusine cântecul, dupa ce-l auzise în Franta, si a facut din el imnul monarhiei britanice.

 – În secolul XIV, ca si astazi, cardinalii catolici se reuneau la Roma pentru a alege un nou Papa. Doar ca la un moment dat, când ei voiau, la insistentele regelui Frantei, sa aleaga un cleric francez în aceasta functie, multimea din Roma, înfuriata, i-a sechestrat, amenintând ca-i va ucide pe toti daca nu aleg un italian. Speriati, cardinalii s-au conformat, dupa care au plecat în Franta, unde au ales un alt Papa, ca sa nu-l supere pe rege. Astfel a luat nastere contrapapalitatea, o institutie care va spori atmosfera conflictuala a acelor secole.

 – Un notoriu pirat din secolul XVIII, Benjamin Hornigold, s-a facut remarcat nu prin cruzime, ci prin comportamentul sau mai degraba excentric. Într-o noapte, el si ciracii lui s-au îmbatat groaznic si, cuprinsi de euforie, si-au aruncat palariile peste bord. Cum pe atunci palaria era un simbol al statului social si era de neconceput ca un barbat, mai ales pirat, sa nu poarte acest accesoriu vestimentar, Hornigold a atacat a doua zi o nava comerciala si, dupa ce a abordat-o, a poruncit calatorilor sa îsi „doneze” palariile piratilor si a parasit nava, fara sa o mai jefuiasca.

 – Unul dintre cei mai celebri chirurgi din secolul XIX a fost britanicul Robert Liston. Cum anestezia nu exista pe atunci, viteza era considerata unul dintre principalele atuuri ale unui chirurg eficient, având ca scop reducerea la maximum a durerii pacientului. Operatiile efectuate de Liston nu durau mai mult de un minut, doar ca la un moment dat s-a întâmplat ca, în febra actiunii, Liston sa-i taie cu bisturiul si degetul unui asistent al sau. Totusi, interventiile lui erau foarte apreciate – dintre cei 66 de pacienti pe care i-a operat între 1835 si 1840, doar 10 au murit, spre deosebire de o rata a mortalitatii de aproape 90%, la alti chirurgi din epoca.

 – Desi istoria a încercat sa înfrumuseteze ulterior primul contact dintre amerindienii din America de Nord si primii „parinti pelerini” – protestanti sositi din Plymouth, Anglia, pentru a înfiinta prima colonie engleza în Lumea Noua, se pare ca primele cuvinte rostite de Samoset, capetenia locala cu care imigrantii au venit prima data în contact, au fost: „Aveti si bere?” Samoset cunostea atât limba engleza, cât si naravurile bahice ale europenilor, dupa ce facuse multa vreme comert cu navigatorii europeni.

 – Lui Fidel Castro îi placea atât de mult înghetata proaspata încât a cerut specialistilor cubanezi sa creeze o rasa de vaci capabila sa reziste caldurilor tropicale de pe insula. Rasa creata a fost numita ubre blanca si este foarte productiva.

 – Controversatul filosof antic Pitagora era convins ca „vânturile” sunt daunatoare, deoarece prin eliminarea lor omul îsi pierde, putin câte putin, din suflet. Ca atare, el se ferea sa consume orice mâncare care provoaca flatulenta, iar de fasole nici nu se atingea. La un moment dat, în timp ce era urmarit de locuitorii furiosi din sudul Italiei, unde filosoful se stabilise cu adeptii sai, Pitagora s-a oprit la marginea unui câmp cultivat cu fasole. Daca ar fi traversat câmpul, ar fi scapat, dar el a fost atât de îngrozit la gândul ca va atinge hulitul aliment, încât a ramas pe loc si a fost ucis.

 – Principalul autor al Declaratiei de Independenta a SUA, Thomas Jefferson, a fost toata viata un mare afemeiat. Aflat la Paris în calitate de ambasador al Americii, el a avut numeroase aventuri. La un moment dat, pentru a impresiona o tânara aristocrata franceza cu abilitatile lui fizice, Jefferson a sarit un gard, dar a aterizat gresit si si-a rupt mâna dreapta din încheietura. Fractura s-a sudat prost, iar pâna la sfârsitul vietii marele om politic avea sa scrie doar cu stânga.

GABRIEL TUDOR