|
 Enoh nu este singurul om mentionat în Vechiul Testament ca ar fi fost „rapit” de emisari ceresti. Iata alte câteva exemple notorii. Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a fost, conform traditiei, înaltat si el în cer. Citim în acest sens în Biblie: „Când Domnul a fost sa-l ridice pe Ilie la Cer în vârtej de vânt [...] iata, un car de foc si cai de foc i-au despartit [...] si Ilie s-a înaltat la cer într-un vârtej de vânt” (2 Regi, 2; 1-12). Stiind ca va fi rapit, Ilie peregrineaza prin mai multe orase, fara a spune de ce.
Si în multe cazuri raportate în zilele noastre cel ce urmeaza sa fie rapit simte nevoia imperioasa ca sa mearga, aparent fara rost, într-un loc anume, unde se va produce evenimentul. Iar în mintea celui ce a urmarit precedentele episoade ale serialului nostru, acel „vârtej de vânt”, care este în acelasi timp si un „car de foc”, va evoca imediat un OZN. Dar cum altfel ar fi putut descrie un martor, de acum doua milenii si jumatate, un vehicul luminos care se rotea si se putea înalta cu repeziciune spre cer? Si proorocul Ezechiel a vazut ca „un vânt-vârtej venea dinspre miazanoapte si un nor mare într-însul si stralucire împrejuru-i si foc sclipitor, iar în mijlocul lui ca si cum ar fi fost o aratare de chihlimbar în mijlocul focului si stralucire într-însa. Si în mijloc, ca o asemanare de patru fapturi vii”. Într-o alta traducere, aceeasi întâmplare e descrisa ca un „snop de foc, care raspândea în jur o lumina stralucitoare, în mijlocul careia lucea ca o arama lustruita care iesea din mijlocul focului. Tot în mijloc se vedeau patru fapturi vii a caror înfatisare avea o asemanare omeneasca” (Ezechiel, 1; 4-5). Dincolo de vadita dificultate a naratorului de a descrie cu vocabularul sau rudimentar un fenomen total neobisnuit, asemanarea cu un OZN este din nou evidenta, mai ales daca adaugam ca dupa aceasta fraza urmeaza o lunga descriere a obiectului, de pilda: „cele patru [roti] aveau aceeasi înfatisare; iar dupa lucrarea lor erau ca si cum ar fi fost roata’n roata. Ele înaintau în toate cele patru laturi ale lor si’n timpul mersului nu se învârteau [...] si când fapturile cele vii se ridicau de la pamânt se ridicau si rotile [...] caci duh de viata era în roti...”. Aceste descrieri obscure dau seama de efortul facut de privitorul confruntat cu o alcatuire evident tehnica, în stare sa zboare, gratie acelui „duh de viata” careia azi i-am da probabil numele de „principiu de propulsie” sau poate „antigravitatie”. S-ar putea, tot asa, ca scribul sa nu fi avut alt termen potrivit, pentru un mecanism care se misca singur, decât „fapturile cele vii”. Ezechiel descrie si o alta întâlnire cu o întocmire venita din ceruri. Imaginea acesteia trimite din nou la OZN-uri, în ciuda limbajului arhaic: „de la mijloc pâna jos era foc, iar de la mijloc în sus era ca boarea unui chip ca vederea unui chihlimbar”.
Foarte multi dintre cei ce au suferit o rapire OZN spun ca au fost ridicati în vazduh de un fascicul luminos. Ezechiel descrie acelasi lucru prin cuvintele „si a întins ceva ca asemanarea unei mâini, si m-a apucat de crestetul capului. Duhul m-a ridicat între Pamânt si Cer, si m-a adus, în Ierusalim” (Ezechiel, 8; 2-3). El reuseste apoi sa treaca prin zidul casei Domnului, vazând nelegiuirile din interior, într-un mod care seamana cu faimoasele treceri prin zid raportate de cei rapiti. Proorocul Isaia se pare ca a avut si el parte de zboruri spatiale. Ele au fost însa epurate din textele Bibliei canonice si s-au pastrat numai într-un apocrif slavon: Vedenia lui Isaia. Istoria începe, ca si la Enoh, într-o noapte când profetul este vizitat de doi barbati înalti, trimisi sa-l ia în Cer. Aici îi sunt aratate o seama de taine sacre, dupa care este adus acasa. El are impresia ca a petrecut în cer doar doua ore, dar va constata ca pe Pamânt s-au scurs în acest timp 32 ani. Ar fi desigur interesant de stiut daca aceasta anomalie (atât de binecunoscuta, de la paradoxul einsteinian al gemenilor si pâna la basmele de tipul „Tinerete fara batrânete”), a fost consemnata înca din viata profetului sau este o contaminare mai târzie. DAN D. FARCAS
|
