|
 Pentru a întelege modul în care s-ar fi putut naste si dezvolta o civilizatie extraterestra, am schitat, în episodul trecut, o paralela cu destinul pe care l-a avut omenirea, aici pe Pamant. Dar o civilizatie extraterestra mai avansata putea sa fi parcurs si alti pasi, cei care ne asteapta si pe noi în urmatoarele secole si milenii. Care sunt acestia? In urmatoarele secole, ingineria genetica pamanteana va fi în stare sa creeze oameni „modificati genetic”, si, în masura în care se va admite, chiar noi rase umane, specializate pe anumite activitati (intelectuali, luptatori, artisti etc.), dupa cum profetizau H. G. Wells si alti autori SF.
Vom sti sa regeneram portiuni deteriorate ale corpului nostru si la limita, sa ne înlocuim în întregime, „bucatica cu bucatica”, si poate vom învata „sa repunem pe zero” si ceasul biologic, creand fiinte teoretic nemuritoare... Paralel cu aplicatiile ingineriei genetice, se vor raspandi protezele informatizate, omul devenind tot mai mult un „organism cibernetic”, acel cyborg al povestirilor de anticipatie. Microcipuri conectate direct la creierul nostru ne vor largi simturile, vor mari finetea miscarilor, puterea de a rationa etc. Vom actiona prin brate robot la mari distante. Peste nici o suta de ani va fi suficient sa ne gandim la un subiect, pentru ca în momentul urmator sa primim în minte toate informatiile despre acel subiect. Daca ne va vorbi, pe limba lui, un locuitor dintr-o tara oricat de îndepartata, vom întelege ce spune. Dar vom putea probabil si discuta unii cu altii, fara sunete, „de la o minte la alta”... O realitate virtuala globala va înmagazina treptat (probabil tot prin microcipuri, implantate în cap) întreaga viata, fizica si mintala, a unui om, între altele toate gandurile si imaginile care i-au trecut prin minte acelui om în cursul existentei sale. Asociind aceste înregistrari cu „motoare inferentiale” avansate, vom putea conversa cu o persoana decedata ca si cand ea ar fi în viata. Poate, desigur mult mai tarziu, unei astfel de cópii i se va putea conferi chiar si un rudiment de vointa si constiinta. Progresele de mai sus ar fi posibile chiar într-un secol sau cateva; dar ce va fi peste un mileniu, sau peste sute de mii de ani (daca omenirea va supravietui) este imposibil de intuit; însa fara îndoiala, în acest rastimp, specia umana se va transforma în altceva... O dimensiune aparte a progresului va viza cucerirea spatiului cosmic. Motivul principal ar fi nu atat presiunea cauzata de cresterea populatiei, cat mai ales faptul ca oamenii au fost întotdeauna tentati sa exploreze necunoscutul, sa descopere locuri în care altii nu au mai calcat, „pur si simplu pentru ca ele exista”, dupa care sa mearga si mai departe. Chiar si cu tehnologiile actuale (dar si cu foarte multi bani) s-ar putea construi nave care sa transporte, pana la o stea apropiata, în circa 50 de ani, un grup de cateva sute sau cateva mii de persoane. Calatorii ar putea gasi acolo o planeta potrivita (aproape sigur nelocuita), pe care ar construi baze autonome, mine si fabrici robotizate. Cu ajutorul lor s-ar realiza, poate în alti cincizeci de ani, trei alte nave similare. Acestea, cu noi generatii de pionieri, vor repeta performanta mai departe, ca într-o reactie în lant... În paralel, pamantenii ar putea trimite în recunoastere si sonde spatiale robot, ar putea transforma planete inospitaliere în taramuri propice locuirii s.a.m.d. Unii autori au estimat ca în acest fel am putea coloniza Galaxia noastra în mai putin de un milion de ani. Desigur, aceasta în ideea ca stiinta si tehnologia se vor opri la nivelul actual, ceea ce este extrem de greu de crezut. Altminteri timpul va fi mult mai scurt. Altii au gasit pentru acelasi rastimp valori mai mari sau mai mici. Frank Tipler avansa cifra de 100 de milioane de ani, Freeman Dyson sau Iosif Sklovski vorbeau de 10 milioane de ani; Stanislav Lem, dimpotriva, credea ca aceasta perioada va fi de numai cateva sute de mii de ani. Numai ca – asa cum voi încerca sa argumentez si în episoadele viitoare – e foarte posibil ca o alta civilizatie, extraterestra, sa fi ajuns în stadiul în care ne aflam noi azi, înca de acum cateva sute de milioane de ani... În acest caz ei trebuiau sa fi fost cei care au colonizat Galaxia... Ar trebui sa fie deci aici... De ce nu-i vedem? Sau, nu cumva ei sunt deja aici, dar noi nu-i mai putem recunoaste, deoarece, asa cum sugeram mai sus, în rastimpul milioanelor de ani cu care ne-au devansat, ei s-au metamorfozat în altceva... ceva ce depaseste orice ne-am putea imagina... (Va urma) DAN D. FARCAS
|
