|
 Asa cum relateaza Emil Strainu, in cartea sa Fenomenul OZN si serviciile secrete, intr-o zi din luna octombrie 1988, pe aeroportul Mihail Kogalniceanu din apropiere de Constanta a avut loc una dintre cele mai interesante observatii OZN din tara noastra, cu atat mai interesanta cu cat a fost efectuata in prezenta unui mare numar de martori cu inalta calificare. Pe aeroport se desfasura programul normal de decolari si aterizari ale avioanelor civile, cand, la ora 14.14, statia radar care deservea aerodromul a semnalat turnului de control si punctului de conducere a zborului ca pe directia nord-sud se deplaseaza, la altitudinea de 7000 de metri si cu o viteza de 11000 km/h un „obiect-tinta”, format din mai multe „obiecte-elementare”.
Viteza aceasta a fost confirmata si de personalul a trei curse de pasageri aflate in trafic, ca si de alte statii radar, intre care cele de pe radarul de bord a doua avioane decolate de pe o nava ruseasca aflata pe Marea Neagra. Aparitia fusese semnalata de radare atunci cand se afla la 456 km de Mihai Kogalniceanu. La scurt timp dupa aceea ea a trecut pe verticala aeroportului, iar dupa alti 60 de kilometri a disparut undeva in neant. Ea a fost vizibila si de la sol, atat vizual cat si prin aparate optice, timp de 8-12 secunde, ca o formatie de 7-9 obiecte stralucitoare, o formatie stransa, in forma de „V” dupa anumiti martori. Unii dintre acestia au remarcat ca obiectele, care se puteau observa separat, aveau lumini multicolore, deosebit de vii si curate, neinvaluite in halouri. In timpul evolutiei s-a auzit un zgomot de inalta frecventa, dar sunetul a fost apreciat ca avand si o anumita muzicalitate, de nereprodus dar placuta auzului. Nu s-au observat perturbatii radioelectronice. S-a incercat fotografierea fenomenului cu o fotomitraliera, dar rezultatele au fost nule, developarea filmului nerelevand nimic, ca si cum filmul nu ar fi fost expus. Merita o mentiune faptul ca la data incidentului pe aerodromul militar se gaseau si membri ai unor grupe de studiu de la Academia Militara Tehnica si de la Academia de Inalte Studii Militare, din specialitatile aviatie si aparare antiaeriana, care participau la un exercitiu militar demonstrativ. Specialistii au fost unanimi in a sublinia ca aceste obiecte nu puteau avea o origine terestra. Fenomenul a fost vazut si pe radarele de bord ale mai multor avioane militare. Un avion a fost chiar scos pentru interceptare. El nu s-a putut angaja sa urmareasca intrusii, desi era in fortaj, datorita vitezei insuficiente. Nu uitam ca recordul mondial de viteza al unui avion pilotat era pe atunci de 3500 km/h. De altfel, la scurt timp dupa contactul realizat cu radiolocatorul de bord, pilotul avionului a pierdut tinta. La o intalnire avuta in 2009 la ASFAN, cosmonautul Dumitru Prunariu a rememorat si el acest incident de la baza militara Kogalniceanu, subliniind ca viteza formatiei de obiecte stralucitoare care se deplasau catre largul marii era imposibila pentru orice avion sau racheta. El a mai declarat ca raportul privind acest incident OZN inexplicabil a ramas ingropat in arhive, fara sa mai fie scos vreodata la iveala. DAN D. FARCAS
|
