|
 Cu ceva mai mult de cincizeci de ani în urma, în aprilie 1960, un astronom atunci putin cunoscut, pe nume Frank Drake, asezat la comanda unui radiotelescop cu diametrul de 85 de metri, de la observatorul din Green Bank, Virginia de Vest, a început sa mature cerul, cautând un semnal de la o civilizatie extraterestra. Acesta a fost începutul proiectului SETI – unul dintre cele mai ambitioase experimente stiintifice din istorie. Pentru a aniversa evenimentul, pe 26-29 aprilie 2010, NASA si savanti din întreaga lume s-au întâlnit la Huston, Texas, urmând sa dezbata stadiul cercetarii astrobiologice, inclusiv rezultatele cautarilor pentru dovezi ale vietii extraterestre si ale modalitatilor în care viata a evoluat pe Pamânt.
Pe lânga subiecte precum comparatii între sedimentele de pe fundul Mediteranei si cele gasite de misiunile martiene pe suprafata Planetei Rosii, ori cantitatile mari de apa înghetata descoperite pe unii asteroizi, a figurat bineînteles si comunicarea cu civilizatiile extraterestre. Printre multi altii, Frank Drake era si el prezent. Între timp cautarea inteligentelor extraterestre – SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) a devenit un program international cu un buget de multe milioane de dolari, implicând cele mai mari radiotelescoape din lume, cum este cel de la Arecibo din Puerto Rico, având diametrul cupei antenei de 300 de metri. Dar dupa cinci decenii de ascultare astronomii n-au întâlnit decât o „stranie tacere”. Doar ocazional au fost detectate explozii scurte, nerepetate, de semnale radio venind din spatiu. Un exemplu celebru a fost asa-numitul semnal „Wow!”, înregistrat pe 15 august 1977, de Jerry Ehman folosind telescopul Universitatii de Stat Ohio. Ehman a fost atât de emotionat când a descoperit înregistrarea pe imprimanta calculatorului antenei, încât a scris „Wow!” pe marginea foii. Caracteristicile semnalului „Wow” nu se potrivesc nici cu un fenomen natural cunoscut, nici cu unul produs de om. Numai ca de atunci astronomii nu au mai detectat din acea parte a cerului nimic asemanator. Asta înseamna ca suntem oare singuri în Univers? Fizicianul Paul Davies, profesor la Universitatea de Stat din Arizona, cercetator în domeniul cosmologiei, teoriei cuantice si astrobiologiei, directorul Centrului pentru Concepte Fundamentale în domeniul stiintei, arata ca în ultimul deceniu s-au descoperit peste 400 de planete care orbiteaza în jurul unor stele iar astronomii estimeaza ca doar în Calea Lactee exista miliarde de planete asemanatoare cu Pamântul. Biologii au descoperit pe Pamânt microbi care traiesc în conditii extreme, nu mult diferite de cele de pe Marte si au descoperit caramizi ale materiei vii în strafundurile spatiului cosmic sau în meteoriti. Multi oameni de stiinta sustin acum ca Universul este plin de viata, si ca unele planete ar putea gazdui organisme inteligente. Davies opineaza ca în Univers exista civilizatii foarte vechi, unele mai vechi decât vârsta de 4,5 miliarde de ani a Pamântului. Ele puteau coloniza sau macar explora Galaxia noastra înca de foarte mult timp. Aceasta idee l-a facut pe fizicianul Enrico Fermi sa puna, acum mai bine de sase decenii, faimoasa întrebare: „ar trebui sa fie aici... unde sunt Ei?” Dar nu cumva cautam cu radiotelescoapele – se întreba Davis – lucrul gresit în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit? Nu cumva Ei au fost sau sunt deja de mult aici?
Urmele unor vizite extraterestre – reziduuri nucleare, exploatari miniere, sonde plasate în jurul Soarelui sau al corpurilor ceresti apropiate – ar putea fi observate si dupa milioane de ani. Sau poate ei au modificat ADN-ul unor fiinte vii, lasând mesaje codificate în secventele ADN aparent inactive. Deja savantii nostri au înscris astfel pâna la 100 de cuvinte în genomul unor bacterii. O explorare de acest tip nu pare nerealista... Davies este convins ca „inteligenta biologica” ar putea fi o doar etapa scurta în evolutia inteligentei din Univers. Deja calculatoarele, dar mai ales retelele lor, încep sa ne depaseasca. Aceste sisteme distribuite se vor uni la nivel planetar si vor proiecta de-a lungul timpului, ele însele, alte sisteme mai bune. Deci este putin probabil ca un extraterestru sa fie o fiinta din carne si oase, cu un cap mare, ci mai degraba un gigantic creier artificial. Davies mai crede ca e discutabil ca o astfel de entitate sa fie realmente interesata de contacte cu pamântenii. Unul dintre pericolele cautarii vietii extraterestre este prejudecata antropocentrica. Când încercam sa stabilim motivele si activitatile nepamântenilor, suntem tentati sa ne gândim la ce am face noi în astfel de cazuri. Mai bine sa recunoastem – spune Davis – ca ne este pur si simplu imposibil sa ghicim ce ar putea dori si cum ar arata o civilizatie care, evitând autodistrugerea, a depasit cu milioane de ani stadiul în care ne gasim noi. DAN D. FARCAS
|
