|
 Asa cum rezulta si din documentele OZN ale Ministerului Apararii din Regatul Unit, desecretizate in 2009, pe 4 august 1990, doua persoane care se plimbau in apropierea localitatii Calvine, la nord de Pitlochry, in Scotia, au vazut, de la o distanta de cateva sute de metri, un OZN de mari dimensiuni, metalic, avand forma de diamant. Nu se zarea niciun sistem de propulsie si nicio inscriptie. Obiectul a plutit, fara zgomot, timp de circa 10 minute, deasupra autostrazii A9, inainte de a se inalta cu mare viteza si a fi pierdut din vedere. Pe timpul observatiei, a fost vazut si un avion militar, posibil un RAF Harrier, dar nu era clar daca escorta cumva strania aparitie, incercand s-o intercepteze, ori daca pilotul reactorului era macar constient de existenta obiectului.
Martorii au reusit sa realizeze cateva fotografii color, in care OZN-ul aparea neclar pe imagini, alaturi de aparatul cu reactie. Fotografiile au ajuns la ziarul The Scottish Daily Record, care a contactat Ministerul Apararii, probabil in dorinta de a obtine un comentariu. Nu e clar ce anume s-a intamplat in continuare, cert este ca ministerul a reusit sa convinga reporterul sa ii predea nu doar fotografiile ci chiar si negativele. Fotografiile au ajuns apoi la serviciul de informatii ale armatei (DIS), care le-a expediat la analistii de imagini de la JARIC (Joint Air Reconnaissance Intelligence Centre). Din documentele disponibile la ora actuala rezulta ca unii membri ai Guvernului au fost alertati in legatura cu fotografiile realizate. In timp ce majoritatea rapoartelor privind farfuriile zburatoare sunt rapid inlaturate de catre responsabilii apararii, documentele anterior clasificate arata ca observatia de langa Pitlochry, din 1990, a fost tratata cu mare seriozitate. Un obiect de mari dimensiuni Un oficial de la Whitehall a afirmat intr-o nota: "Asemenea relatari nu sunt supuse, de obicei, atentiei ministrilor. Cu aceasta ocazie, insa, Ministerului Apararii i s-au pus la dispozitie sase negative fotografice ale unui presupus OZN... Si i s-au solicitat comentarii, aproape sigur pentru a fi incluse intr-o relatare ulterioara." Nota sugera ca mass-mediei trebuia sa i se spuna ca deocamdata "nu s-a ajuns la nicio concluzie certa privind obiectul de mari dimensiuni, in forma de diamant". S-a aflat, totodata, ca Ministerul Apararii a realizat in anul urmator o serie de desene ale observatiei efectuate, subliniind ca "fragilitatea materialului necesita o manipulare foarte atenta." Cazul a reaparut periodic in presa. Si in 2012 istoria a fost comentata in The Huffington Post, in The Scottish Daily Record, si, bineinteles, in The Sun, "campionul" subiectelor OZN. Intre altii, Nick Pope, care, in perioada 1991-1994, a fost seful biroului DI55, pentru OZN-uri, al Ministerului Apararii, relata intr-un interviu pentru trustul media The Huffington Post, ca "Ministerul Apararii dispune de tot felul de echipamente si experti pe care ii foloseam pentru analiza imaginilor ca sa ne spuna daca existau semne de falsificare. Aceasta imagine a fost minutios analizata de expertii nostri in tehnica digitala, care au conchis ca era o fotografie autentica aratand un aparat cu o structura solida. Nu avea aripi si nu existau semne vizibile ale vreunui sistem de propulsie. Era exotic si necunoscut, intr-un fel care depasea cu mult chiar cel mai nou avion invizibil incercat in acel timp." Cu toate ca cele de mai sus erau binecunoscute, documentele acum desecretizate arata ca Ministerul Apararii, ori de cate ori era intrebat de reprezentanti ai presei, dadea urmatorul raspuns: "Nu s-a ajuns la o concluzie clara privind obiectul de mari dimensiuni in forma de diamant". Pope a mai spus: Pe atunci acest minister nu recunostea fata de marele public ca ar avea vreun interes in OZN-uri. Fata de Parlament si marele public declara ca OZN-urile "nu au nicio semnificatie pentru aparare" si ca ministerul "nu investigheaza" rapoartele OZN ci doar "examineaza observatiile pentru a vedea daca cele raportate au vreun interes pentru aparare", o maniera de gandire dedublata. Interesul ministerului, ca si explicatia pentru secretul care inconjura cazul, consta de fapt in dorinta de a afla ceva despre sistemul de propulsie, sursele de energie, principiile pe baza carora ar putea functiona, deoarece acestea ar fi fost utilizabile apoi in sectoarele militare de cercetare-dezvoltare. "De aici" sau "de sus" Pope spunea ca, in calitatea sa de responsabil OZN, el lucra intr-o incapere de patru persoane. In 1991, cand mai fusese acolo, cu prilejul interviului dat pentru postul pe care urma sa-l ocupe, a vazut atarnand pe perete una dintre fotografiile facute OZN-ului, marita la dimensiunile unui afis. Fotografia fusese facuta de predecesorul sau in acest post. Era una dintre putinele ilustratii OZN la vedere, majoritatea fiind bine incuiate. "Nu era fotografia tipica de OZN, distanta, cetoasa" a continuat Pope. "Era ceva apropiat, personal, ceva ce iti dadea impresia ca ai putea pune mana pe el". Biroul avea si alte atributii, in parte legate de razboiul din Golful Persic si urmarile acestuia. Diverse persoane, veneau acolo cu alte probleme de serviciu, majoritatea necunoscand ca cei de acolo au si atributii legate de fenomenul OZN. Ramaneau cu ochii pironiti pe fotografie, oprindu-se la mijlocul frazei cu ochii holbati si intreband "Ce dracu' mai e si asta?". Asa cum povestea Pope, avea deja raspunsul pregatit: "Nu stiu ce este, dar nu e unul de-al nostru". El a adaugat acum: "I s-a dus vestea si multi veneau la noi doar sa arunce o privire, chiar daca nu aveau o treaba anume in sectia noastra". Tot Pope, care a lucrat in Ministerul Apararii timp de 21 de ani pana in 2006, afirma ca nimeni nu a fost in stare sa dea nicio explicatie certa de unde putea proveni aparatul de pe afis. "Imi amintesc ca am participat la o sedinta cu staff-ul servicului de informatii, in care s-a discutat despre fotografie. Un membru al serviciului care statea in fata mea, si-a indreptat degetul spre stanga si a spus: "Nu este american", apoi spre dreapta: "Nu este sovietic", iar in cele din urma, a spus: "Nu mai ramane decat…" si a ridicat degetul in sus." Omologul lui Pope de la serviciile de informatii l-a asigurat ca fotografiile erau reale iar obiectul avea circa 25 de metri diametru. Prin 1994, seful diviziei de care apartinea Pope a ajuns sa fie convins ca era vorba despre un prototip american strict secret de avion sau de drona. In aceeasi perioada au fost observate, in mod repetat, OZN-uri triunghiulare, capabile sa pluteasca nemiscate, accelerand apoi la viteze de cativa Mach. Asa cum spunea Pope: "Am obtinut asigurari de la autoritatile americane in drept ca SUA nu testeaza nimic de genul acesta si mai ales deasupra Regatului Unit". Pe baza acestor asigurari Ministerul Apararii a informat Parlamentul ca nu exista astfel de teste. "Dar poate seful meu de divizie si-a zis ca asta e o minciuna. Drept urmare, intr-o zi a dat jos fotografia de pe perete si a incuiat-o intr-un sertar. S-ar putea sa se fi gandit ca face astfel dovada loialitatii sale; sau poate tocmai el a fost cel care a conceput informarea catre Parlament si dorea in felul acesta sa-si asigure spatele". Acum, in 2012, cand toate documentele Ministerului Apararii privind cazul Pitlochry au fost facute publice, fiind disponibile la Arhivele Nationale, se constata ca atat afisul cat si faimoasele imagini originale, inclusiv negativele, nu mai exista. Subzista doar o fotocopie de proasta calitate a unui desen facut in cursul investigarii cazului. Poate au disparut, poate au fost ratacite sau considerate ca ceva ce nu trebuia sa fie vazut si au fost trecute printr-un tocator de documente. Nu ar fi fost pentru prima data. La fel s-a intamplat si cu unele fisiere ale informatiilor militare privind incidentul OZN de la Rendlesham Forest, fisiere care, s-a dovedit, fusesera distruse. Decizia s-a luat cu mult inainte de promulgarea legii accesului la informatii. Pe atunci, a trimite la tocat fotografii sau documente era o actiune obisnuita si legitima (desi nefericita). Daca o astfel de actiune s-ar fi intamplat dupa promulgarea legii, ar fi fost evident o tentativa de evitare a legii, deci o infractiune. Legenda cu toate ingredientele In 1994, cand a inceput difuzarea serialului "Dosarele X", Nick Pope s-a trezit poreclit "adevaratul Fox Mulder". Azi constatam ca istoria de la Pitlochry are toate ingredientele legendelor OZN: interes guvernamental maxim, disparitia brusca a dovezilor vizuale (fotografiile si negativele) etc. Desigur, Pope a fost acuzat ca de fapt el ar fi distrus documentele si fotografiile, ceea ce, el jura, nu s-a intamplat. In ciuda a numeroase interviuri pe care Pope le-a dat privind aceasta istorie si in ciuda apelurilor publice asociate, martorii observatiei si autorii fotografiilor nu au mai aparut niciodata, nici macar cineva de la Scottish Daily Record (sau vreo alta publicatie din Scotia) n-a mai facut vreo declaratie. Desigur, acest fapt a alimentat si mai mult teoriile conspirationiste. Pope crede ca de fapt cei de la serviciile de informatii militare au pus mana pe toate imaginile, inclusiv negativele, si nu le-au mai dat inapoi, pacalind cumva jurnalistul de la care le-au luat. Acesta nu a mai avut apoi niciun interes sa spuna povestea sefilor lui. La fel, martorilor putea sa li se explice ca e mai sanatos pentru ei sa nu mai discute niciodata ce anume au vazut. Pope spune ca nu stie daca fotografiile sau negativele vor iesi vreodata la iveala, dar spera ca acest lucru sa se intample, deoarece ele au schimbat opinia multor sceptici: functionari civili, militari si specialisti in informatii din Ministerul Apararii. El afirma ca stie cel mai bine, deoarece a fost unul dintre acestia. DAN D. FARCAS
|
